opțiuni
  • info

11 definiții pentru atribuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATRIBUIRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

atribuire sf [At: MAIORESCU, L. 45 / Pl: ~ri / E: atribui] 1 Dare a ceva cuiva ca un bun ce i se cuvine Si: acordare, asigurare, conferire, (rar) atribuit1 (1), (îvr) atribuare (1), atribuat1 (1). 2 Afirmare de către cineva a propriului drept de proprietate asupra a ceva Si: arogare, (rar) atribuit1 (2), (îvr) atribuare (2), atribuat1 (2). 3 (Pex) Considerare a ceva ca proprietatea cuiva Si: (rar) atribuit1 (3), (Îvr) atribuare (3), atribuat1 (3). 4 (Pex) Considerare a unei calități ca proprie cuiva Si: (rar) atribuit1 (4), (îvr) atribuare (4), atribuat1 (4). 5 Repartizare a ceva cuiva Si: (rar) atribuit1 (5), (îvr) atribuare (5), atribuat1 (5). 6 Punere a unei fapte pe seama cuiva Si: (rar) atribuit1 (6), (îvr) atribuare (6), atribuat1 (6). 7 Autoafirmare a cuiva drept cauza unui fenomen Si: arogare (rar) atribuit1 (7), (îvr) atribuare (7), atribuat1 (7). 8 Învinuire a cuiva Si: acuzare, (rar) atribuit1 (8), (îvr) atribuare (8), atribuat1 (8). 9 Recunoaștere a paternității cuiva asupra unei opere Si: (rar) atribuit1 (9), (îvr) atribuare (9), atribuat1 (9). 10 Autoafirmare a propriei paternități a unei opere Si: arogare, (rar) atribuit1 (10), (îvr) atribuare (10), atribuat1 (10).

ATRIBUIRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui. – V. atribui.

ATRIBUIRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui. 1. Acordare, conferire; repartizare. Atribuire de noi sarcini. 2. Punere în sarcina cuiva.

ATRIBUIRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui.

ATRIBUIRE s.f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. [< atribui].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atribuire (desp. a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuirii; pl. atribuiri

atribuire (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuirii; pl. atribuiri

atribuire s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. atribuirii; pl. atribuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATRIBUIRE s. 1. v. apropriere. 2. v. conferire. 3. v. distribuire.

ATRIBUIRE s. 1. apropriere, însușire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.) 2. acordare, conferire, decernare. (~ unei distincții.) 3. distribuire, împărțire, repartizare. (~ unor loturi de casă.)

Intrare: atribuire
atribuire substantiv feminin
  • silabație: a-tri- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atribuire
  • atribuirea
plural
  • atribuiri
  • atribuirile
genitiv-dativ singular
  • atribuiri
  • atribuirii
plural
  • atribuiri
  • atribuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atribuire, atribuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi atribui DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.