ATROFIE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

atrofie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr atrophie] (Med) Degenerare a unei părți a corpului sau a unui organ care, nemaifuncționând, nu mai este hrănit de circulația sângelui Si: degenerare, (înv) consumpțiune.

*ATROFIE sf. Slăbirea peste măsură, distrugerea unei părți a trupului, a unui organ, etc. [fr.].

ATROFIE, atrofii, s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

ATROFIE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau al unui organ, din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție; închircire. Atrofia mușchilor.

ATROFIE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau unui organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție. – Fr. atrophie (lat. lit. atrophia).

ATROFIE s.f. Micșorare a volumului și a puterii unei celule, a unui țesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. atrophie, cf. lat. atrophia < gr. a – fără, trophe – hrană].

ATROFIE¹ s. f. reducere a volumului și puterii unui țesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. (< fr. atrophie, lat., gr. atrophia)

ATROFIE f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau organ, cauzată de tulburări de nutriție sau de inactivitate. ~a nervului optic. /<lat. atrophia, fr. atrophie

atrofie f. slăbirea sau lâncezirea unei părți a corpului.

*atrofíe f. (vgr. atrophia, d. a-, fără, și trophé, nutriment). Med. Mare slăbire a unuĭ organ nehrănit saŭ neîntrebuințat mult timp.

atrofie (desp. a-tro-) s. f., art. atrofia, g.-d. atrofii, art. atrofiei

atrofie (a-tro-) s. f., art. atrofia, g.-d. atrofii, art. atrofiei

atrofie s. f. (sil. -tro-) → trofie

ATROFIE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.)

ATROFIE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.)