ATUNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: (pop.) atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

atunci av [At: COD. VOR. 46/8 / V: atonce, aton-, -nce, -ncea, -cia / E: ad + *tunc-ce] 1 (Îoc acum) Într-un moment situat în trecut sau viitor. 2 În acea epocă. 3 În acel timp. 4 În momentul despre care este vorba. 5 În momentul imediat următor celor indicate sau concomitent cu acestea. 6 (Îlav) Tot ~ În același timp Si: (înv) atunceași (1). 7 (Îlav) Chiar (sau tocmai) ~ Chiar în clipa aceea. 8 (Îal) Cu foarte puțin timp înainte. 9 (Îlav) Pe – Pe vremurile acelea. 10 (Îlav) Până ~ În timpul anterior momentului indicat. 11 (Îlav) De ~ încoace Începând din momentul trecut indicat și până în prezent. 12 (Îal) Din acel moment. 13 (îal) încă pe acele vremuri. 14 Chiar din timpurile acelea. 15 (îlav) ~ și nici ~ Nici măcar dacă s-ar întâmpla imposibilul. 16 (Înv; îe) întâi... și ~ Mai întâi... și după aceea... 17 (Îlav) ~ e ~ Atunci va fi momentul hotărâtor. 18 (Îcr condiționale) Numai așa. 19 (Îacr) Numai cu această condiție. 20 (Îcr concesive) Totuși. 21 În concluzie.

ATUNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Din lat. *ad-tuncce.

ATUNCI adv. I. (Cu sens temporal; în opoziție cu acum) 1. În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea (trecută sau viitoare). Atunci întîi s-au strîns, la Izlaz, Cojocul și surtucul, brațul și gîndul. Tovarăși de zîmbete și de necaz. Să-și depene jelile toate de-a rîndul. DEȘLIU, G. 23. Ce mai chiu și chef prin ramuri Se-ntinsese-atunci! COȘBUC, P. II 33. Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. ISPIRESCU, L. 2. ◊ (În imprecații) Atunci s-ajungi tu, sfrijitule, cînd îi mînca alivenci de la mine. ALECSANDRI, T. 722. ◊ Expr. Atunci și nici atunci = niciodată, nici măcar cînd s-ar întîmpla un lucru imposibil. Cînd îi lăsa focului viața de haiducie?... -Cînd codrii or înfrunzi iarna ca și vara, vara ca și iarna; atunci.;. și nici atunci! DELAVRANCEA, S.177. Să-l văd cînd mi-oi vedea ceafa; atunci și nici atunci. CREANGĂ, P. 227. 2. Într -un moment concomitent cu o acțiune sau urmînd imediat după aceasta. Atunci s-a arătat ce poate Lopata cununată cu condeiul. DEȘLIU, G. 24. Să se adune la ospăț domnesc dregătorii noștri și căpeteniile de răzeși din sate care se vor afla atunci în tîrgul de scaun. SADOVEANU, N. P. 388. Și-atunci de peste larg pridvor... Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56. Pun mîna pe revolver, atunci auz tare un glas de căpriță. CARAGIALE, O. I 334. ◊ (Precedat de alte adverbe, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci = exact în același timp cu... O namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241. Chiar (sau tocmai) atunci = cu foarte puțin timp înainte de aceea. Noroc că tocmai atunci sosise pustnicul. ISPIRESCU, L. 30. Alt om venea dinspre tîrg, cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci. CREANGĂ, P. 40. ◊ (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe atunci = cam în timpul acela, cam pe vremea aceea. Vezi că pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard și grădini cu cîntări. GHICA, S. 86. Pe atunci nu era încă nici o fabrică. NEGRUZZI, S. I 13. Pe atunci, cînd țara suna de crunte larme, Stejarul cu voinicul era frate de arme. ALECSANDRI, P. III 327. Pînă atunci = a) pînă în momentul acela (din trecut). În primăvara acestui an, hanul făcea dever ca niciodată pînă atunci. PAS, L. I 143; b) pînă va sosi momentul acela. Să așteptăm venirea primăverii; pînă atunci nu-i nimic de făcut. De atunci = începînd din acel moment sau din acea epocă (și pînă astăzi). E cam mult de atunci. SADOVEANU, N. F. 7. Oh, zice copilul, tata de atunci punea și trei obede nouă de cînd te căznești tu cu aceasta. RETEGANUL, P. I 34. De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos. EMINESCU, O. I 132. (Adjectival) Nu pot să uit nici patul de atunci, Patul acela fără saltele. JEBELEANU, C. 14. De (pe) atunci = încă din vremea aceea. De pe atunci se vedea că va ieși ceva din copilul acela. ◊ (În corelație cu «cînd», scoate în evidență momentul sau împrejurarea cînd se petrece acțiunea) Atunci cînd spaima crudă fiori suflă prin lume, Cînd tunetul se poartă vuind din loc în loc, Cînd marea frămîntată s-acopere de spume... îmi place a sta singur. ALECSANDRI, P. A. 70. Cînd tronul era vacant, atunci mitropolitul convoca [adunările] pentru alegerea domnului. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (În corelație cu conjuncții sau cu alte adverbe de timp) După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun. ▭ Atunci să mă fi văzut cînd mă iveam pe vîrful urmi munte, cu pletele-n vînt... cu fața rumenită și cu durda pe umere. ALECSANDRI, C. 28. II. (În corelație cu o idee condițională sau concesivă) 1. (Cu rol restrictiv) Numai așa, numai în acest caz, numai astfel. Noi vrem să te vedem la lucru; atunci te vom aprecia. 2. (Cu rol de conjuncție conclusivă) în cazul acesta. Eu nu merg. – Atunci plec singur. – Variante: atunce (ALECSANDRI, P. I 127), atuncea (BENIUC, V. 38, EMINESCU, O. I 94, NEGRUZZI, S. I 145, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 95) adv.

ATUNCI adv. I. 1. În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci și nici atunci = niciodată. 2. Într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmînd imediat după aceasta. Pun mîna pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai așa, numai în acest caz. Să te vedem cum lucrezi, și atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjuncție) În cazul acesta. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

ATUNCI adv. 1) (temporal) În momentul acela; pe vremea aceea. 2) (concesiv) Numai în acest caz. 3) (cu rol de conjuncție) În cazul acesta. Dacă pleci, atunci treci pe la mine. [Sil. a-tunci; Var. atuncea] /<lat. ad-tuncce

atunci adv. 1. în acel timp (în trecut sau în viitor); 2. în acel moment. [Lat. AD TUNC-CE].

atonce av vz atunci

atoncea av vz atunci

atunce av vz atunci

atuncea av vz atunci

atuncia av vz atunci

ATUNCEA, ATUNCI, †ATUNCE adv. 1 Pe vremea aceea, în timpul, în momentul acela (vorb. de trecut sau de viitor): de ~, pîn’ ~; pe ~; de ~ înainte, din momentul acela, cu începere din timpul acela ¶ 2 În cazul acela: dacă-ți cere banii, ce te faci ~? ¶ 3 Atunci e atunci, expresiune prin care se arată că va fi greu cuiva să iasă dintr’o încurcătură într’o anumită împrejurare ¶ 4 Atunci și nici ~, expresiune prin care se arată hotărîrea nestrămutată a cuiva de a nu acorda ce i se cere, neputința de a se întîmpla, de a se face ceva: Că acasă te-i întoarce Cînd pe strat inul s’a toarce, Chiar ~ și nici atunce (ALECS.-P.) [lat. ad-tuncce].

❍ATUNCINE(A) adv. Maram. = ATUNCI [lat. *ad-tuncce-ne].

ATUNCEA adv. v. atunci.

atúncea (ea dift.) și atúncĭ adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, și tunc, atuncĭ; sp. entonces). În acel timp (trecut orĭ viitor): Unde eraĭ atuncĭ? Ce veĭ face atuncĭ? În acest caz: dacă e așa, atuncĭ îmĭ pare bine. Pe atuncĭ, în acel timp maĭ depărtat, în vremea aceĭa.

!atunci (de/(de) pe ~)/(în tempo rapid) de-atunci/(de) pe-atunci prep. + adv.

atunci/(pop.) atuncea adv.

atunci/(pop.) atuncea adv.

atunci/atuncea adv.

atunci.

atuncea

ATUNCI adv. (pop.) apoi. (~ ce vrei?)

ATUNCI adv. (pop.) apoi. (~ ce vrei?)

atunci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela).