19 definiții pentru atârna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATÂRNA, atârn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + târn.

atârna [At: P. MAIOR, IST. 255/32 / Pzi: atârn / E: a2 + -târn] 1 vi A cădea liber în jos, fiind suspendat, prins de ceva. 2 vi (Fig) A nădăjdui în ceva. 3 vi (Nob; d. vreme) A fi gata să plouă. 4 vt A pune un obiect astfel încât să atârne (1). 5 vt (Îrg; îe) A-i ~ cuiva belciugul (sau reg, cinghelu, ori, rar, iabașaua) de nas A supune pe cineva. 6 vt (Îe) A-i ~ cuiva lingura (sau lingurile) de gât A nu da cuiva (carea întârziat) de mâncare. 7 vt (Nob) A spânzura un condamnat. 8 vr A se agăța (cu mâinile de ceva). 9 vr (Fig) A se ruga stăruitor de cineva. 10 vr A se apleca sub propria greutate. 11 vr A se apleca sub o povară. 12 vt (Rar) A apăsa pe cineva spre pământ. 13 vi (Nob) A fi beat. 14 vi A trage greu la cântar. 15 vi (Fig) A fi de mare preț. 16 vri A șovăi între două alternative. 17 vi (Îe) A ~ de azi până mâine A fi nehotărât. 18 vi (Îae) A fi leneș. 19 vi A depinde de... 20 vi (Îe) A ~ la (sau de) mâna (ori voia, mila etc.) altuia A fi la cheremul altuia. 21 vt A face pe cineva să depindă de ceva. 22 vi A proveni de undeva.

ATÂRNA, atârn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + târn.

A ATÂRNA atârn 1. intranz. 1) A sta suspendat fiind prins sau agățat de ceva. 2) A se apleca spre pământ (din cauza unei greutăți sau a lipsei de putere). 3) A fi în stare de dependență (față de ceva sau de cineva). 2. tranz. A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a agăța; a suspenda; a spânzura. /a + târn

atârnà v. 1. a agăța de sus în jos: îmi atârnai hainele de o cracă; 2. fig. a depinde: norocul, știi, atârnă de un fir de ață AL. [Poate dela târna de merinde ce se poartă pe umeri].

ATÎRNA (atîrn) I. vb. tr. A prinde, a acăța de ceva ridicat, de un cuiu, etc. capătul de sus al unui lucru, sau sfoara, baiera, etc. de care e legat un obiect, în așa fel ca obiectul să spînzure în voie: și-a atîrnat hainele în cuiu; și-a atîrnat la piept o cruce mare de lemn legată cu sfoară groasă (CRG.); proverb: sita cînd e nouă n’ai unde s’o atîrni, un lucru nou e păzit cu mare îngrijire, se zice și despre cineva nou venit într’o casă, într’o slujbă, pe care cauți să-l menajezi cît mai mult în cele dintîi zile; proverb: ~ cuiva un ponos (de coadă), a scoate cuiva o poreclă pe care n’o merită, a-i scorni niște năravuri pe care nu le are; proverb: îi atîrnă belciugul de nas, îl poartă după plac, se face stăpîn pe dînsul și-l învîrtește cum îi place; proverb: îi atîrnă lingura de gît, se zice despre aceia cari vin prea tîrziu la masă; proverb: ~ cuiva pielea in pod, a se ținea de cineva pînă la moarte (ZNN.). II. vb. intr. 1 A fi prins, acățat, așezat (vorb. de un lucru) într’un loc mai ridicat, în așa fel ca marginea de jos sau capătul dedesubt al lucrului să spînzure în voie, a spînzura, a sta spînzurat: văzu cele trei rodii cum atîrnau de o cracă (ISP.); de-a lungul prispelor atîrnă pe culmi velinți vărgate (VLAH.) 2 fig. A sta spînzurat, gata să cadă: nori negri atîrnau amenințători deasupra capetelor noastre 3 A cîntări, a se lăsa mai greu într’o parte (la cîntar): un mănunchiu de chei ce atîrna o oca (D.-ZAMF.); proverb: trei oca i-atîrnă buza, e bosumflat 4 A sta plecat, a se lăsa greu într’o parte: îi atîrna capul într’o parte 5 A se tîrî, a ajunge pînă la pămînt, a fi nepotrivite pe trup sau rău purtate (vorb. de haine): atîrnă hainele de pe el 6 fig. A zăcea, a sta culcat: el atîrna ca porcu ’n strat (GR.-N.) 7 fig. A se da lenii, a se lenevi: ia sculare, nevestele și fetele n’atîrnă, sînt mai vioi ca flăcăii (JIP.) 8 fig. A fi supus unor anumite împrejurări, a depinde: de la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare (NEGR.) 9 fig. A sta în mîna, în puterea cuiva, a fi supus cuiva, sub stăpînirea cuiva: Chiar starea ta atîrnă de vînt și de copii (DON.). III.. vb. refl. 1 A se prinde, a se apuca de ceva ținîndu-se vîrtos cu mîinile sau trâgînd tare în jos: o vedea blîndă, iubitoare, atîrnîndu-se de gîtul lui (VLAH.) 2 fig. A șovăi: Turcul schimbă socoteala păcii cu Rusia și începu a se ~ (HASD.).

ATÎRNAT I. adj. 1 p. ATÎRNA NEATÎRNAT 2 Plecat în jos: ca un cățel cu urechile ~e (GOL.) 3 fig. Supus, lipsit de libertate deplină. II. sm. 💒 Unul din stîlpii ce sprijinesc streașina Ia o casă (DAM.)

ATÎRNA, atîrn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 36. Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ (Pleonastic) [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244. ◊ Fig. Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261. Vremea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. V. 302. La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105. 2. Tranz. A agăța, a anina, a suspenda, făcînd să cadă liber în jos. își atirnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74. În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. LIT. POP. I 461. ◊ Fig. (Neobișnuit) Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255. ◊ Expr. A-i atîrna (cuiva) lingurile de gît v. lingură. ♦ (Neobișnuit) A spînzura (un condamnat). Cu moarte să se omoare, în furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva, a se prinde (cu mîinile). Copilul se atîrnă de gîtul tatălui.Fig. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117. II. Intranz. 1. A se apleca spre pămînt sub o povară sau din lipsă de putere (nemaiputînd sta drept). Crengile încărcate cu fructe atîrnau la pămînt. 2. A trage greu (la cîntar), a cîntări (mult), a avea o greutate (relativ) mare; fig. a valora, a prețui. Am 60 kg; dar mai atîrnă și îmbrăcămintea ceva.Puindu-le în cumpănă, i se păru că atîrnă mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU, U. 28. III. Intranz. A fi dependent de cineva, a fi sub ascultarea sau stăpînirea cuiva. Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime. ALECSANDRI, T. 572. ♦ A depinde de ceva, a fi condiționat de ceva. De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230. ♦ (Impersonal) [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163.

ATÎRNA, atîrn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcînd să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pămînt sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atîrnă la pămînt. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cîntări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – Din a3 + tîrn.

atîrn, a v. tr. (d. tîrnă). Spînzur, agăț, anin: a atîrna coșnița de copac. V. intr. Îs spînzurat: fructele atîrnă de ramurĭ. Fig. Depind: asta n’atîrnă de mine. V. refl. Mă agăț: m’am atîrnat de ramurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atârna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atârn, 3 atârnă; conj. prez. 1 sg. să atârn, 3 să atârne

atârna (a ~) vb., ind. prez. 3 atârnă

atârna vb., ind. prez. 1 sg. atârn, 3 sg. și pl. atârnă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATÂRNA vb. v. avea, cântări, codi, ezita, pregeta, proveni, rezulta, spânzura, șovăi.

ATÂRNA vb. 1. v. agăța. 2. a se agăța, a se apuca, a se prinde, a se ține, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgârța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. a spânzura, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 4. a cădea, a curge, a spânzura. (Părul îi ~ pe spate.) 5. v. apleca. 6. a depinde, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.)

ATÎRNA vb. 1. a (se) agăța, a (se) prinde, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgîrța, (prin Munt.)a (se) atăgîrța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se agăța, a se apuca, a se prinde, a se ține, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgîrța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. a spînzura, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 4. a cădea, a curge, a spînzura. (Părul îi ~ pe spate.) 5. a (se) apleca, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 6. a depinde, (înv.) a spînzura. (Totul ~ de el.)

atîrna vb. v. AVEA. CÎNTĂRI. CODI. EZITA. PREGETA. PROVENI. REZULTA. SPÎNZURA. ȘOVĂI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atîrna (atîrn, atîrnat), vb.1. (Tranz.) A agăța, a suspenda de ceva. – 2. (Intranz.) A sta suspendat, a cădea liber în jos. – 3. A se apleca într-o parte, a se înclina. – 4. A se apleca spre pămînt cu toată greutatea (dar fără a se desprinde de un punct fix determinat). – 5. A depinde de cineva sau ceva. – 6. A șovăi, a oscila. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de lat. tornāre, în compunere cu ad; dar evoluția fonetică ar implica mari greutăți. Totuși, accepția etimonului, aceea de „a întoarce” sau „a devia”, ar explica într-un mod satisfăcător evoluția semantică, ceea ce nu este cazul pentru celelalte ipoteze prezentate. Pe de altă parte, sensul der. atîrnătoare nu poate fi pus în legătură în niciun fel cu vreunul din sensurile actuale ale lui a atîrna, și se explică numai pe baza unui sens derivat de la tornare, ca rom. înturna, fr. détourner. După Cihac, II, 476, din mag. átérni „a întinde peste ceva”. DAR pleacă de la tîrn „mărăciniș”, ipoteză riscantă datorită debilității punctului de contact presupus între cele două noțiuni (atîrna ar fi un cuvînt păstoresc, care s-a referit mai întîi la lîna care rămînea agățată în mărăciniș). Giuglea, Dacor., III, 1090, pleacă de la un lat. *adtrutinare, ipoteză la fel de fantezistă ca cea a lui Diculescu, Elementele, 492, bazată pe *atîrna, der de la gr. *ἀρτάνω și acesta din urmă de la ἀρτάω. În sfîrșit, Scriban se gîndește la o posibilă legătură cu tîrnă „coș de nuiele”. Der. atîrnat, s. m. (bîrna de la armătura acoperișului); atîrnătoare, s. f. (țarc în care se închid oile pentru a le separa de miei, sau pentru ca să doarmă); atîrnător, adj. (care atîrnă; agățat; care depinde de ceva); atîrnătură, s. f. (atîrnare, suspensie; zdreanță); neatîrnare, s. f. (independență); neatîrnat, adj. (independent); tîrnaț, s. n. (Trans., balcon, terasă); care pare o formație regresivă pe baza pl. atîrnați; totuși, Cihac, II, 533 și Scriban o explică prin mag. tornác, care pare mai curînd împrumutat din rom.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

atârna, atârn, v. t. (intl.) a aresta

Intrare: atârna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atârna
  • atârnare
  • atârnat
  • atârnatu‑
  • atârnând
  • atârnându‑
singular plural
  • atârnă
  • atârnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atârn
(să)
  • atârn
  • atârnam
  • atârnai
  • atârnasem
a II-a (tu)
  • atârni
(să)
  • atârni
  • atârnai
  • atârnași
  • atârnaseși
a III-a (el, ea)
  • atârnă
(să)
  • atârne
  • atârna
  • atârnă
  • atârnase
plural I (noi)
  • atârnăm
(să)
  • atârnăm
  • atârnam
  • atârnarăm
  • atârnaserăm
  • atârnasem
a II-a (voi)
  • atârnați
(să)
  • atârnați
  • atârnați
  • atârnarăți
  • atârnaserăți
  • atârnaseți
a III-a (ei, ele)
  • atârnă
(să)
  • atârne
  • atârnau
  • atârna
  • atârnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atârna, atârnverb

  • 1. intranzitiv A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 36. DLRLC
    • format_quote Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212. DLRLC
    • format_quote De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
    • format_quote Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
    • format_quote pleonastic [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244. DLRLC
    • format_quote figurat Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261. DLRLC
    • format_quote figurat Vremea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. V. 302. DLRLC
    • format_quote La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105. DLRLC
  • 2. tranzitiv A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își atîrnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74. DLRLC
    • format_quote În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263. DLRLC
    • format_quote Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. LIT. POP. I 461. DLRLC
    • format_quote figurat neobișnuit Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255. DLRLC
    • 2.1. neobișnuit A spânzura (un condamnat). DLRLC
      sinonime: spânzura
      • format_quote Cu moarte să se omoare, în furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
  • 3. reflexiv A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Copilul se atârnă de gâtul tatălui. DLRLC
    • format_quote figurat Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc – S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117. DLRLC
  • 4. intranzitiv A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Crengile atârnă de rod. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Crengile încărcate cu fructe atârnau la pământ. DLRLC
  • 5. intranzitiv A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am 60 kg; dar mai atârnă și îmbrăcămintea ceva. DLRLC
    • 5.1. figurat Prețui, valora. DLRLC
      • format_quote Puindu-le în cumpănă, i se păru că atîrnă mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU, U. 28. DLRLC
  • 6. intranzitiv A depinde de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime! ALECSANDRI, T. 572. DLRLC
    • format_quote De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230. DLRLC
    • format_quote impersonal [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163. DLRLC
etimologie:
  • A + târn DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.