AUDIA, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A asculta depoziția unui martor. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc. [Pr.: a-u-di-a] – Din audiență, auditor, audiție etc.

audia vt [At: DN³ / Pzi: ~iez / E: drr audiență, auditor] 1 (Jur) A lua depoziția unui martor. 2 A asista la o conferință. 3 A participa la lecții într-o școală (sau la cursuri universitare). 4 A face parte din publicul unui concert. 5 A asculta emisiuni la un post de radio. 6 A asculta înregistrări sonore.

AUDIA, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc. [Pr.: a-u-di-a] – Din audiență, auditor, audiție etc.

AUDIA, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane chemate în fața justiției) A supune unui interogatoriu, a înregistra declarațiile făcute. Judecătorul a audiat pe martorii apărării. 2. A asculta, a frecventa un șir de lecții (sau prelegeri). 3. Cursurile sînt audiate regulat de studenți. ◊ A asculta înregistrări muzicale (făcute pe discuri, pe bandă de magnetofon etc.). – Pronunțat: a-u-di-a.

AUDIA, audiez, vb. I. Tranz. 1. A supune unui interogatoriu. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale. [Pr.: a-u-di-a] – Lat. lit. audire.

AUDIA vb. I. tr. 1. A asculta depoziția unui martor, a supune unui interogatoriu. 2. A asculta un curs, o conferință, un șir de prelegeri etc. ♦ A asculta muzică (de obicei înregistrată pe discuri, pe bandă de magnetofon etc.). [Pron. a-u-di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < audiență, auditor, după lat. audire].

AUDIA vb. tr. 1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces. 2. a asculta un curs, o conferință. ◊ a asculta muzică (înregistrată). (< lat. audire)

A AUDIA ~ez tranz. 1) jur. (martori) A asculta în vederea soluționării unui proces. 2) (cursuri, prelegeri, înregistrări muzicale) A urmări cu atenție. [Sil. a-u-dia] /Din audiență

*audiéz v. tr. (d. lat. audire, a auzi). Aud, ascult, asist la: audiez un curs la universitate (Barb. ca și radiez 2. Corect se zice aud, ascult orĭ asist).

audia (a ~) (desp. a-u-di-a) vb., ind. prez. 1 sg. audiez (desp. -di-ez), 3 audiază, 1 pl. audiem; conj. prez. 1 sg. să audiez, 3 să audieze; ger. audiind (desp. -di-ind)

audia (a ~) (a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 audiază, 1 pl. audiem (-di-em); conj. prez. 3 să audieze; ger. audiind (-di-ind)

audia vb. (sil. a-u-di-a), ind. prez. 1 sg. audiez, 3 sg. și pl. audiază, 1 pl. audiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. audieze; ger. audiind (sil. -di-ind)

audia (a-u, i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. audiază, 1 pl. audiem, ger. audiind)

audiez, -diază 3.

AUDIA vb. 1. v. asculta. 2. (JUR.) a asculta. (A ~ un martor, la proces.)

AUDIA vb. 1. a asculta, a urmări. (~ cu atenție expunerea.) 2. (JUR.) a asculta. (A ~ un martor, la proces.)