audiometru sn [At: DN³ / P: a-u-di-o~ / Pl: ~re / E: fr audiométre] Aparat pentru determinarea acuității auditive.

AUDIOMETRU, audiometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină înălțimea sunetelor și se analizează frecvențele care le compun. [Pr.: a-u-di-o-] – Fr. audiomètre.

AUDIOMETRU s.n. Aparat pentru determinarea acuității auditive; acumetru. [< fr. audiomètre, cf. lat. audire – a auzi, gr. metron – măsură].

AUDIOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea acuității auditive; acumetru. 2. control electronic care înregistrează automat timpul în care un receptor radio sau tv. a fost deschis. (< fr. audiomètre)

AUDIOMETRU ~e n. Aparat pentru determinarea acuității auditive. /<fr. audiometre

audiometru (aparat pentru măsurarea auzului) (desp. a-u-di-o-me-tru) s. n., art. audiometrul; pl. audiometre

audiometru (aparat pentru măsurarea acuității auditive) (a-u-di-o-me-tru) s. n., art. audiometrul; pl. audiometre

audiometru s. n. (sil. a-u-di-o-me-tru), pl. audiometre

AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-. □ ~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.