AUGUR, (1) auguri, s. m., (2) s. n. (În Antichitatea romană) 1. S. m. Preot care prevestea viitorul sau interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor ori după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Din fr. augure.

augur [At: BĂLCESCU, ap. CDDE / P: au~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat augur] (Ant) 1 sm Preot care prevestea viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. 2 (Pex) Persoană care anunță un eveniment sau prevestește viitorul. 3 sn Prevestire făcută de augur (1-2). 4 sn Auspiciu (1). 5 sn (Îe) A fi de bun (sau de rău) ~ A fi un semn bun (sau rău). 6 sn (Îae) A exista premise ca ceva să aibă un final favorabil (sau nefavorabil).

*AUGUR (pl. -urii) I. sn. 1 🏛 Prevestire ce se făcea la Romani după sborul sau cîntecul pasărilor ¶ 2 Pr. ext. Prevestire, semn: ~ul pînă în urmă s’a și împlinit (BĂLC.); de bun ~; de rău ~. II. sm. 🏛 Preot roman care prevestea viitorul după sborul sau cîntecul pasărilor (🖼 264) [lat.].

AUGUR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (În antichitatea romană) 1. S. m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure.

AUGUR¹ s. n. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri². ◊ (Azi rar, numai în expr. ilustrînd o concepție bazată pe superstiții) A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a prevesti a bine (sau a rău), a însemna că un lucru se va sfîrși în mod favorabil (sau nefavorabil). – Pronunțat: au-gur.

AUGUR¹ s. n. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri². ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că un lucru se va sfîrși în mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augurium).

AUGUR s.n. (Ant.) Prevestire făcută de auguri. ◊ A fi de bun augur = a fi semn bun. ♦ Prezicere, prevestire. [Pron. au-gur, var. auguriu s.n. / < lat. augurium, cf. fr. augure].

AUGUR I. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor. II. s. n. prevestire făcută de un augur (I). ♦ a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil). (< lat. augur)

AUGUR ~e n. 1) Prevestire a viitorului. 2) Semn căruia i se atribuia rolul de a prevesti ceva. ◊ A fi de bun (sau rău) ~ a fi semn bun (sau rău). [Var. auguriu] /<lat. augurium, fr. augure

augur m. 1. preot roman care căuta să cunoască viitorul după sborul și strigătul păsărilor; 2. prevestire, piază: de bun augur.

*aŭgúr s. n. V. aŭguriŭ.

auguriu sn [At: ANGHEL, SĂM. V, 291 / P: au~ / Pl: ~ii / E: lat augurium] 1 (Ant) Augur (3). 2 (Pex) Prevestire. 3 (Pex) Semn bun (sau rău).

AUGURIU s.n. v. augur.

*au- și aŭgúriŭ n. (lat. augurium). Prezicere, semn pin care ghiceștĭ viitoru: Pasăre de bun (de răŭ) aŭguriŭ. Maĭ puțin bine aŭgur, pl. urĭ. V. ogur.

augur² (prevestire) (desp. au-) s. n. (și: de bun/rău ~)

!augur² (prevestire) (au-) s. n.

augur / auguriu (prevestire) s. n. (sil. au-), pl. augure / augurii

AUGUR s. v. piază, prevestire, semn.

AUGUR s. auspiciu. (~ la romani.)

AUGUR s. auspiciu. (~ la romani.)

augur s. v. PIAZĂ. PREVESTIRE. SEMN.

Augur – „De bun augur… De rău augur…” Sînt expresii care își trag originea din antichitatea romană, cînd existau unii preoți – numiți și ei auguri – care prevesteau viitorul după cîntul sau zborul păsărilor, după măruntaiele acestora etc. Încetul cu încetul, cuvîntul augur (contras din avis – pasăre și garrire = a flecări) s-a extins asupra a tot felul de semne, după care superstițioșii romani se orientau spre a întreprinde sau nu ceva. Astăzi, sensul cuvîntului s-a lărgit și mai mult, pierzînd în același timp orice caracter religios. El înseamnă pur și simplu semn bun sau semn rău. IST.