15 definiții pentru auriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1); aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.

auriu, ~ie [At: BARONZI, L. 94/6 / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: aur + -iu] 1 a De culoarea aurului (1) Si: aurit2 (7). 2 a Cu strălucirea aurului (1) Si: aurit2 (8). 3 a (D. păr; spc) Blond Si: aurit2 (9). 4 a (D. grâu; spc) Copt2 Si: aurit2 (10), daurit2 (10), dauriu (4). 5 a (D. fructe; spc) Rumen. 6 sn Culoare ca a aurului (1). 7 sf Soi de struguri aurii.

AURIU adj. De coloarea aurului, strălucitor ca aurul: în depărtări se ’ntindeau... cîmpuri aurii cu spicele coapte (CAR.).

AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.

AURIU, -IE, aurii, adj. 1. De culoarea aurului. Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. ◊ (Substantivat) Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. 2. Fig. Frumos, măreț, strălucitor. Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. – Pronunțat: a-u-.

AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului. – Din aur + suf. -iu.

AURIU ~ie (~ii) Care are culoarea (și strălucirea) aurului. Bucle ~ii. /aur + suf. ~iu

auriu a. care seamănă cu aurul, având coloarea galbenă și lucitoare a aurului: cal auriu.

auríŭ, -íe adj. (d. aur). Ca de aur: hîrtie aurie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

auriu (desp. a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. și f. aurii

auriu (a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. și f. aurii

auriu adj. m. (sil. a-u-), f. aurie; pl. m. și f. aurii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AURIU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.)

AURIU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.)

Intrare: auriu
auriu adjectiv
  • silabație: a-u-riu info
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auriu
  • auriul
  • auriu‑
  • aurie
  • auria
plural
  • aurii
  • auriii
  • aurii
  • auriile
genitiv-dativ singular
  • auriu
  • auriului
  • aurii
  • auriei
plural
  • aurii
  • auriilor
  • aurii
  • auriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

auriu, aurieadjectiv

  • 1. adesea figurat De culoarea aurului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. DLRLC
    • format_quote În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. DLRLC
    • 1.1. figurat Frumos, măreț, strălucitor. DLRLC
      • format_quote Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. DLRLC
etimologie:
  • Aur + sufix -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.