AUSCULTARE, auscultări, s. f. Acțiunea de a ausculta; auscultație. [Pr.: a-us-] – V. ausculta.

auscultare sf [At: DA / P: a-us~ / Pl: ~tări / E: ausculta] (Med) Ascultare cu urechea sau stetoscopul a zgomotelor inimii și plămânilor, pentru a stabili diagnosticul Si: (rar) auscultat¹, auscultație.

*AUSCULTARE, *AUSCULTAȚlUNE, *AUSCULTAȚlE sf. 🩺 Faptul de a ausculta [fr.].

AUSCULTARE, auscultări, s. f. Auscultație. [Pr.: a-us-] – V. ausculta.

auscultat¹ sn [At: MDA ms / P: a-us~ / Pl: ~uri / E: ausculta] (Med; rar) Auscultare.

*auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre.

auscultare (med.) (desp. aus-) s. f., g.-d. art. auscultării; pl. auscultări

auscultare (med.) (aus-) s. f., g.-d. art. auscultării; pl. auscultări

auscultare (med.) s. f. (sil. aus-), g.-d. art. auscultării; pl. auscultări

AUSCULTARE s. v. auscultație.

AUSCULTARE s. (MED.) auscultație. (~ zgomotelor inimii.)