AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (În Antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice.

auspiciu sn [At: ARHIVA R. I, 100 / V: -ițiu / P: a-us~ / Pl: ~cii / E: lat auspicium] 1 (Ant) Prevestire făcută de auguri (1) înaintea începerii unei acțiuni. 2 (Fig) Premise. 3 (Îe) Sub cele mai bune ~cii în împrejurări extrem de favorabile. 4 (Fig) Protecție. 5 (Fig) Ocrotire. 6 (Îe) Sub ~ciile cuiva Sub patronajul cuiva. 7 Augur (1).

*AUSPICIU (pl. -icii) sn. 1 🏛 Prevestire ce se făcea la Romani după sborul pasărilor ¶ 2 fig. pl. (însoțit de obiceiu de: bune, fericite, etc.) Semn bun: acțiunea a început sub auspiciile cele mai bune ¶ 3 pl. Sprijin, ocrotire: lucrează sub auspiciile lui [lat. auspicium, cu parte din accepțiunile fr. auspice].

AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice.

AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cîntecul păsărilor, în legătură cu o acțiune importantă care urmează să înceapă. ◊ (Azi rar, în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări care fac să se prevadă un sfîrșit bun, favorabil. 2. (Rar, în expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. – Pronunțat: a-us-.

AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cîntecul păsărilor. ◊ (Astăzi în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Fr. auspice (lat. lit. auspicium).

AUSPICIU s.n. 1. (La romani) Prevestire făcută după zborul sau după cîntecul păsărilor. V. augur. ♦ Preot care lua auspiciile. 2. (Rar) Protecție. ◊ Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protecția cuiva. [Pron. a-us-pi-ciu, pl. -ii. / < lat. auspicium < avis – pasăre, specere – a examina].

AUSPICIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice)

AUSPICIU ~i n. (în antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri. ◊ Sub ~ile (cuiva) sub protecția sau sprijinul (cuiva); cu susținerea și cu ajutorul (cuiva). [Sil. a-us-pi-ciu] /<lat. auspicium

auspiciu n. 1. prevestire din sborul păsărilor (la Romani); 2. fig. împrejurări prevestind fericire sau nenorocire; 3. fig. sprijin, protecțiune: sub auspiciile cuiva.

*auspíciŭ n. (lat. auspicium, d. avis, pasăre, și spécere, a privi). Ghicire după zboru păsărilor la Romanĭ. Fig. Pl. Supt fericite auspiciĭ, cu aparență de succes. Supt auspiciile cuĭva, supt protecțiunea luĭ.

auspițiu sn vz auspiciu

auspiciu (desp. a-us-) s. n., art. auspiciul; pl. auspicii, art. auspiciile (desp. -ci-i-)

auspiciu [ciu pron. cĭu] (a-us-) s. n., art. auspiciul; pl. auspicii, art. auspiciile (-ci-i-)

auspiciu s. n. (sil. a-us-), [-ciu pron. -cĭu], pl. auspicii, art. auspiciile (sil. -ci-i-)

auspiciu

auspiciu, -cii.

AUSPICIU s. 1. v. augur. 2. (la pl.) v. egidă.

AUSPICIU s. augur. (~ la romani.)