2 definiții pentru autodeclara

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+autodeclara (a se ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. autodeclar, 3 se autodecla; conj. prez. 1 sg. să mă autodeclar, 3 să se autodeclare; imper. 2 sg. afirm. autodeclară-te; ger. autodeclarându-mă

autodeclará vb. (sil. a-u-) → declara

Intrare: autodeclara
autodeclara verb grupa I conjugarea I
  • silabație: a-u- info
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodeclara
  • autodeclarare
  • autodeclarat
  • autodeclaratu‑
  • autodeclarând
  • autodeclarându‑
singular plural
  • autodecla
  • autodeclarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodeclar
(să)
  • autodeclar
  • autodeclaram
  • autodeclarai
  • autodeclarasem
a II-a (tu)
  • autodeclari
(să)
  • autodeclari
  • autodeclarai
  • autodeclarași
  • autodeclaraseși
a III-a (el, ea)
  • autodecla
(să)
  • autodeclare
  • autodeclara
  • autodeclară
  • autodeclarase
plural I (noi)
  • autodeclarăm
(să)
  • autodeclarăm
  • autodeclaram
  • autodeclararăm
  • autodeclaraserăm
  • autodeclarasem
a II-a (voi)
  • autodeclarați
(să)
  • autodeclarați
  • autodeclarați
  • autodeclararăți
  • autodeclaraserăți
  • autodeclaraseți
a III-a (ei, ele)
  • autodecla
(să)
  • autodeclare
  • autodeclarau
  • autodeclara
  • autodeclaraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)