opțiuni
  • info

16 definiții pentru autoritar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTORITAR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care uzează de autoritatea sa, care vrea să-și impună voința. Om autoritar. ♦ Care impune supunere, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

autoritar, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 57 / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr autoritaire] 1-2 av, a (Într-un mod) care impune altora autoritatea (2) sa. 3 a Care nu admite replică. 4 a Care își impune punctul de vedere. 5-6 a Care uzează (și abuzează) de dreptul de a comanda.

*AUTORITAR adj. Care se folosește cu prea multă strășnicie de autoritatea sa: ceea ce-l faoe puțin simpatic este că vrea să fie prea ~ [fr.].

AUTORITAR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

AUTORITAR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care caută să-și impună (uneori în mod abuziv) autoritatea sau voința proprie, care nu suferă contrazicere. Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57. ◊ (Adverbial) Ce-i cu dumneavoastră? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322. – Pronunțat: a-u-.

AUTORITAR, -Ă, auroritari, -e, adj. Care caută să-și impună autoritatea sau voința proprie. [Pr.: a-u-] – După fr. autoritaire.

AUTORITAR, -Ă adj. Care vrea să comande totdeauna, care urmărește să-și impună voința, autoritatea. [Cf. fr. autoritaire, it. autoritario].

AUTORITAR, -Ă adj. care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința. (< fr. autoritaire)

AUTORITAR ~ă (~i, ~e) 1) Care își impune voința, autoritatea. Ton ~. Persoană ~ă. /<fr. autoritaire, it. autoritario

autoritar m. partizan al autorității excesive. ║ a. care are caracterul arbitrarului.

*autoritár, -ă adj. (fr. autoritaire). Care are caracteru autoritățiĭ excesive, arbitrar: om, ordin autoritar. V. ucaz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoritar (desp. a-u-) adj. m., pl. autoritari; f. autoritară, pl. autoritare

autoritar (a-u-) adj. m., pl. autoritari; f. autoritară, pl. autoritare

autoritar adj. m. (sil. a-u-), pl. autoritari; f. sg. autoritară, pl. autoritare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUTORITAR adj. 1. imperativ, poruncitor. (Cu ton ~.) 2. v. voluntar.

AUTORITAR adj. imperativ, poruncitor. (Cu ton ~.)

Intrare: autoritar
autoritar adjectiv
  • silabație: a-u- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoritar
  • autoritarul
  • autoritaru‑
  • autoritară
  • autoritara
plural
  • autoritari
  • autoritarii
  • autoritare
  • autoritarele
genitiv-dativ singular
  • autoritar
  • autoritarului
  • autoritare
  • autoritarei
plural
  • autoritari
  • autoritarilor
  • autoritare
  • autoritarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoritar, autoritarăadjectiv

  • 1. Care uzează de autoritatea sa, care vrea să-și impună voința. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: imperativ poruncitor
    • format_quote Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ce-i cu dumneavoastră? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322. DLRLC
    • format_quote Om autoritar. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Care impune supunere, care nu admite replică. DEX '09
      • format_quote Atitudine autoritară. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.