aventură sf [At: HASDEU, I. C. 210 / Pl: ~ri / E: fr aventure] 1 Acțiune îndrăzneață și riscantă. 2 Acțiune hazardată, bazată pe noroc. 3 Întreprindere în cursul căreia apar întâmplări imprevizibile, surprinzătoare. 4 Întreprindere dubioasă, necinstită. 5 Legătură amoroasă întâmplătoare și trecătoare. 6 Intrigă amoroasă.

*AVENTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Hotărîre, întreprindere îndrăzneață, din care nu se știe ce va urma ¶ 2 Întîmplare, neașteptată, neobicinuită ¶ 3 Intrigă amoroasă: îmi povestește o istorie întreagă... cu aventuri de dragoste (VLAH.) [fr.].

AVENTURĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață, adesea întreprinsă fără a socoti forțele și condițiile reale (și condamnată la nereușită); întreprindere dubioasă din punctul de vedere al onestității; intrigă amoroasă întîmplătoare. Roman de aventuri. ▭ Femeile îl categorisesc, romantice; un timid... «Dar îl dăm noi pe brazdă», își spun unele, visînd, cutezătoare, o aventură ca în alte cărți pe care le-au citit. PAS, L. I 118. De mult îmi era sete și nu băgasem de seamă... ațîțat de aventura în care intrasem. SADOVEANU, N. F. 119. Peste cîteva zile se publicau mărturisiri... care puneau într-o lumină zdrobitoare tot trecutul, plin de aventuri rușinoase... prin care trecuse omul acesta. VLAHUȚĂ, O. A. III 6.

AVENTURĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită; intrigă amoroasă întîmplătoare. – După fr. aventure.

AVENTURĂ s.f. 1. Acțiune îndrăzneață, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întîmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].

AVENTURĂ s. f. 1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. (< fr. aventure, it. aventura)

AVENTURĂ ~i f. 1) Acțiune îndrăzneață și riscantă. A se lansa într-o ~. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /<fr. aventure, it. avventura

aventură f. întâmplare neprevăzută și extraordinară.

*aventúră f., pl. ĭ (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Întîmplare neașteptată. Întreprindere la noroc: aventură periculoasă.

aventură s. f., g.-d. art. aventurii; pl. aventuri

aventură s. f., g.-d. art. aventurii; pl. aventuri

aventură s. f., g.-d. art. aventurii; pl. aventuri

AVENTURĂ s. 1. ispravă. (Își povestea ~ile din acele țări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.)

AVENTURĂ s. 1. ispravă. (Își povestea ~ din acele țări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.)