AVUT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

avut², ~ă a [At: PANN, E. I, 49 / Pl: ~uți, ~e / E: avea] (Îvr) 1 Posedat². 2 Deținut². 3 Stăpânit². 4 Care are avere (4). 5 Care a agonisit multe bunuri. 6 Parvenit². 7 (D. obiecte; pex) Care are un conținut bogat. 8 (Fig) Care are multă învățătură. 9 (Fig) Care are numeroase calități. 10 (Fig) Care are multe rude. 11 (Fig) Care are mulți prieteni. 12 (Fig) Care are mulți protectori.

AVUT I. adj. 1 p. AVEA ¶ 2 adj. sm. Bogat, cu stare ¶¶ contr. NEAVUT. II. (pl. -turi) sn. Avere: acesta-i tot ~ul meu.

AVUT, -Ă, (1) avuți, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

AVUT², -Ă, avuți, -te, adj. (Despre oameni sau grupări sociale) Care dispune de o stare materială bună, care trăiește larg; bogat. Erau beți, dar socotelile nu și le uitaseră. Erau oameni avuți cu toții, iar doi dintre ei, negustori. DUMITRIU, N. 184. ◊ (Substantivat) Feciorii avuților din sat... dorm în culcuș cald de fîn. CAMILAR, N. I 25. Avutul zîmbi... rosti rar și disprețuitor: Biblioteca?... nu știu, zău, pe unde o mai fi! DEMETRESCU, O. 99. Rău la nime n-am vrut, Ci mai mult bine-am făcut. Tot într-una m-am bătut Să fac din sărac avut. ANT. LIT. POP. I 84. ◊ (Rar) îmbelșugat. Mai avută va fi prada decît singur te gîndești. MACEDONSKI, O. I 30.

AVUT², -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. – V. avea.

AVUT¹ ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are avere; care este bogat. /v. a avea

avut a. care are mult, bogat. ║ n. avere: arunc pe a ta carte întregul meu avut AL. [V. avere].

avút, -ă adj. (d. am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl. urĭ. Avere, bogăție: ce maĭ de avut!

AVUT adj. v. bogat.

AVUT adj. bogat, înstărit, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

Avut ≠ nevoiaș, sărac, sărman

On ne prête quaux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.