16 definiții pentru avânta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVÂNTA, avânt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt.

avânta [At: ALECSANDRI, P. III, 99 / Pzi: avânt / E: a3 + vânt] 1 vtf (Îrg) A învârti un obiect repede prin aer spre a-l putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic. 2 vt (Înv) A împinge ceva sau pe cineva înainte, repede și cu putere Cf a îmbrânci. 3 vt (Înv; fig) A face pe cineva să se repeadă spre ceva. 4 vt (Înv; fig) A trezi cuiva elanul de a porni spre ceva sau de a începe ceva. 5 vt (Îvr) A însufleți pe cineva. 6 vr A se repezi brusc spre... Si: (Trs) azvânta2 (1). 7 vr A face o mișcare rapidă spre a atinge un anumit scop Si: (Trs) azvânta2 (2). 8 vr A se repezi asupra cuiva Si: (Trs) azvânta2 (3). 9 vr A-și lua zborul Si: (Trs) azvânta2. 10 vr A se mișca foarte repede Si: (Trs) azvânta2 (5). 11 vr (Fam) A cuteza prea mult Si: (Trs) azvânta2 (6). 12 vr (Fig) A-și deschide drum cu îndrăzneală Si: (Trs) azvânta2 (7). 13 vr (Fig) A fi îndrăzneț. 14 vr (Fig) A fi entuziast. 15 vr (Fig) A se dezvolta rapid. 16 vr (Fig) A progresa foarte mult. 17 vr (Fig) A crește foarte repede.

AVÂNTA, avânt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt.

A AVÂNTA avânt tranz. 1) A face să se avânte. 2) A împinge cu energie înainte (pe cineva sau ceva). /a + vânt

A SE AVÂNTA mă avânt intranz. 1) A se repezi înainte (spre cineva sau ceva) cu avânt. 2) A-și lua avânt; a se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune; a se lansa. ~ în lucru. /a + vânt

avântà v. 1. a da avânt, a împinge cu putere: se duce s’avânte armata cea crăiască AL.; 2. a asvârli iute și departe; 3. a-și lua sborul, a se repezi: cu o mică ceată de voinici s’avântă BOL.

AVÎNTA (avînt) I. vb. tr. A prinde pe cineva sau ceva cu o mișcare repede și a-l ridica în sus sau a-l lăsa să cadă: îl avîntă în sus și apoi îl izbește în pămînt (SB.). II. vb. refl. 1 A face o mișcare repede pentru a ajunge într’un loc, pentru a sări: s’avîntă trupele pe poduri De huruie a gol pămîntul (D.-ZAMF.) 2 fig. A-și lua sborul, a se înălța cu gîndul, cu sufletul: dorul nostru se avîntă printre răstimpii trecutului (ODOB.).

AVÎNTA, avînt, vb. I. 1. Refl. A se repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva), a-și lua avînt. Vă pe marea largă, Vis de flăcări, vasul cum s-avîntă Peste valuri negre, să le spargă, Pentru mult visata pace sfîntă. BENIUC, V. 42. Și azi el se avîntă pe calul său arab. EMINESCU, O. I 97. Cerbul, în fuga sa minunată, se avîntă ca în zbor d-asupra rovinilor. ODOBESCU, S. III 136. ◊ Fig. O! Viață! Sufletul ce se avîntă Cîntă. MACEDONSKI, O. I 158. Iar sufletu-mi, în zboru-i, S-avîntă fericit. ALECSANDRI, P. III 99. ◊ Tranz. fact. Cu ce scop oare, cu ce hotărîre își părăsise el pustia casă părintească...? Însuși el nu putea ști; dar o răsăritură a inimii îl avînta-se spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. ♦ A-și deschide drum cu îndrăzneală, biruind piedici. Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi de-aceea-i încruntat Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Nu poți opri pămîntul să rotească, Nici soarele din marșul lui fierbinte, Nici fluierul să cînte, nici frunza să foșnească, Nici lumea să se-avînte de-a pururi înainte! DEȘLIU, G. 56. 2. Tranz. A împinge (pe cineva sau ceva) cu energie înainte. Radu... săltă iute-n luntre; apoi, îmbrîncind tare țărmul cu vîsla, cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, S. I 141. ◊ A imprima (cuiva sau unui lucru) o mișcare violentă. Și-a avîntn.t pușca în spate ș-a pornit șuierînd printre dinți. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Și scoate-o măciucă groasă... Și-avîntînd-o într-o parte, Trage la ciocoi pe spate. MARIAN, S. 174. ◊ A insufla avînt, a însufleți. Și Herbor Lukasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Și cu romînii aprigi în piept să se lovească. ALECSANDRI, P. III 223.

AVÎNTA, avînt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. Cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă (ODOBESCU). ♦ (Rar) A insufla avînt. – Din a3 + vînt.

2) avînt și -éz, a v. tr. (d. vînt orĭ lat. adventare, deosebit de adventare, a sosi. V. zvînt). Răped, arunc: a avînta barca pe valurĭ. V. refl. Mă răped, mă arunc: a te avînta la luptă, în luptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avânta1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avânt, 2 sg. avânți, 3 avântă; conj. prez. 1 sg. să avânt, 3 să avânte

+avânta2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă avânt, 2 sg. te avânți, 3 se avântă; conj. prez. 1 sg. să mă avânt, 3 să se avânte; imper. 2 sg. afirm. avântă-te, ger. avântându-mă corectat(ă)

avânta (a ~) vb., ind. prez. 3 avântă

avânta vb., ind. prez. 1 sg. avânt, 3 sg. și pl. avântă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVÂNTA vb. 1. v. sări. 2. a se lansa. (Se ~ într-o acțiune.)

AVÎNTA vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 2. a se lansa. (Se ~ într-o acțiune.)

Intrare: avânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avânta
  • avântare
  • avântat
  • avântatu‑
  • avântând
  • avântându‑
singular plural
  • avântă
  • avântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avânt
(să)
  • avânt
  • avântam
  • avântai
  • avântasem
a II-a (tu)
  • avânți
(să)
  • avânți
  • avântai
  • avântași
  • avântaseși
a III-a (el, ea)
  • avântă
(să)
  • avânte
  • avânta
  • avântă
  • avântase
plural I (noi)
  • avântăm
(să)
  • avântăm
  • avântam
  • avântarăm
  • avântaserăm
  • avântasem
a II-a (voi)
  • avântați
(să)
  • avântați
  • avântați
  • avântarăți
  • avântaserăți
  • avântaseți
a III-a (ei, ele)
  • avântă
(să)
  • avânte
  • avântau
  • avânta
  • avântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avânta, avântverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: repezi
    • format_quote Văd pe marea largă, Vis de flăcări, vasul cum s-avîntă Peste valuri negre, să le spargă, Pentru mult visata pace sfîntă. BENIUC, V. 42. DLRLC
    • format_quote Și azi el se avîntă pe calul său arab. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Cerbul, în fuga sa minunată, se avîntă ca în zbor d-asupra rovinilor. ODOBESCU, S. III 136. DLRLC
    • format_quote figurat O! Viață! Sufletul ce se avîntă Cîntă. MACEDONSKI, O. I 158. DLRLC
    • format_quote figurat Iar sufletu-mi, în zboru-i, S-avîntă fericit. ALECSANDRI, P. III 99. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Cu ce scop oare, cu ce hotărîre își părăsise el pustia casă părintească...? Însuși el nu putea ști; dar o răsăritură a inimii îl avîntase spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și deschide drum cu îndrăzneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi de-aceea-i încruntat Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
      • format_quote figurat Nu poți opri pămîntul să rotească, Nici soarele din marșul lui fierbinte, Nici fluierul să cînte, nici frunza să foșnească, Nici lumea să se-avînte de-a pururi înainte! DEȘLIU, G. 56. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împinge
    • format_quote Radu... săltă iute-n luntre; apoi, îmbrîncind tare țărmul cu vîsla, cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, S. I 141. DLRLC
    • format_quote Și-a avîntat pușca în spate ș-a pornit șuierînd printre dinți. AGÎRBICEANU, S. P. 15. DLRLC
    • format_quote Și scoate-o măciucă groasă... Și-avîntînd-o într-o parte, Trage la ciocoi pe spate. MARIAN, S. 174. DLRLC
    • 2.1. A insufla avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însufleți
      • format_quote Și Herbor Lukasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Și cu romînii aprigi în piept să se lovească. ALECSANDRI, P. III 223. DLRLC
etimologie:
  • A + vânt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.