avântat¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: avânta] (Rar) 1-17 Avântare (1-17).

avântat², ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: avânta] 1 (Înv) Învârtit repede prin aer, pentru a-l putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic. 2 (Înv) Împins înainte, repede și cu putere. 3 (Înv; fig) Determinat să se repeadă spre ceva. 4-5 (Înv; fig) Căruia i s-a trezit elanul (de a porni într-o direcție sau) de a începe ceva. 6 (Îvr) însuflețit. 7 Care se repede brusc spre ceva. 8 Care efectuează o mișcare rapidă pentru a atinge un anumit scop. 9 Care se repede asupra cuiva. 10 Care pornește în zbor. 11 Care se mișcă foarte repede. 12 (Fig) Care este prea cutezător. 13 (Fig) Care își deschide un nou drum cu îndrăzneală. 14 (Fig) Îndrăzneț. 15 (Fig) Entuziast. 16 (Fig) Care se dezvoltă rapid. 17 (Fig) Care progresează foarte mult. 18 (Fig) Care crește foarte repede.

avântare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: avânta] 1 (Îrg) învârtire a unui obiect repede prin aer, pentru a-l putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic Si: (rar) avântat¹ (1). 2 (Înv) împingere a unui obiect sau a unei persoane înainte, repede și cu putere Si: îmbrâncire, (rar) avântat¹ (2). 3 (Înv; fig) Determinare a cuiva să se repeadă spre ceva Si: (rar) avântat¹ (3). 4 (Înv; fig) Trezire a elanului cuiva de a porni într-o direcție sau pentru a începe ceva Si: (rar) avântat¹ (4). 5 (Îvr) însuflețire a cuiva Si: (rar) avântat¹ (5). 6 Repezire bruscă spre ceva Si: (rar) avântat¹ (6). 7 Efectuare a unei mișcări rapide spre a atinge un anumit scop Si: (rar) avântat¹ (7). 8 Repezire asupra cuiva Si: (rar) avântat¹ (8). 9 Pornire în zbor Si: (rar) avântat¹ (9). 10 Mișcare foarte rapidă Si: (rar) avântat¹ (10). 11 (Fam) Cutezanță prea mare Si: (rar) avântat¹ (11). 12 (Fig) Deschidere a unui nou drum cu îndrăzneală Si: (rar) avântat¹ (12). 13 (Fig) Îndrăzneală Si: avântat¹ (13). 14 (Fig) Entuziasm Si: avântat¹ (14). 15 (Fig) Dezvoltare rapidă Si: (rar) avântat¹. 16 (Fig) Progres mare Si: (rar) avântat¹ (16). 17 (Fig) Creștere foarte rapidă Si: (rar) avântat¹ (17).

AVÎNTAT, -Ă, avîntați, -te, adj. Plin de avînt; fig. însuflețit, înflăcărat, entuziast. Proza avîntată a lui Bălcescu. ◊ (Adverbial) Cît a stat la masă, n-a vorbit decît despre moșii, arendași, țărani și învoieli, din ce în ce mai avîntat. REBREANU, R. I 57.

AVÎNTAT, -Ă, avîntați, -te, adj. (Adesea adverbial) Plin de avînt; fig. însuflețit, înflăcărat, entuziast. – V. avînta.

!avântare s. f., g.-d. art. avântării; pl. avântări

AVÂNTAT adj. 1. v. entuziast. 2. v. înflăcărat. 3. maiestuos, semeț. (Un zbor ~.)

AVÎNTAT adj. 1. entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) 2. impetuos, înflăcărat, temperamental, (fig.) arzător. (Un temperament ~.) 3. maiestos, semeț. (Un zbor ~.)