AȚIȘOARĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv al lui ață. – Ață + suf. -ișoară.

ațișoară sf [At: ȚICHINDEAL, F. 156 / Pl: ~re / E: ață + -ișoară] 1-22 Ațică (1-22).

AȚIȘOARĂ (pl. -re) sf. 1 dim. AȚĂ ¶ 2 pl. Joc de copii constînd dintr’o ață lungă cu capetele înnodate împreună și care se întinde printre degetele ambelor mîini, obținîndu-se apoi, după modul cum e trecută prin mîinile unui alt copil, diferite figuri geometrice, numite oglinda sau apa, masa, crucea, scrînciobul, ferestrăul, etc. (🖼 263).

AȚIȘOARĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață. – Ață + suf. -ișoară.

AȚIȘOARĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv al lui ață; ață subțire. Poame înșirate pe o ațișoară.

AȚIȘOARĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață.

ațișoáră f. (răd. ață). Joc care consistă dintr’un cerc de ață pe care unu-l ține cu degetele amînduror mînilor, și altu-l ĭa tot așa dîndu-ĭ diferite forme.

ațișoară s. f., g.-d. art. ațișoarei; pl. ațișoare

ațișoară s. f., g.-d. art. ațișoarei; pl. ațișoare

ațișoară s. f., g.-d. art. ațișoarei; pl. ațișoare