BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

bălti¹ vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~lți¹ / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.

bălti² vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) ~lți² / Pzi: 3 ~tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2). corectat(ă)

bălti vb. IV. intr., refl. (despre apă) A stagna, formînd o baltă. • prez. ind. pers. 3 -ește. /baltă + -i.

BĂLTI² (-tesc), BĂLȚI² (-țesc) vb. refl. A se lăsa în jos, a se lăsa mai slab, a se destinde (vorb. de pînza sau de firele întinse la războiu, de o funie, de împletitura unui scaun, etc.): s’a băițit natra, s’au lăsat în jos firele pe stativele de țesut și trebuesc întinse mai învîrtind sulul (ȘEZ.).

BĂLTI¹ (-tesc), BĂLȚI¹ (-țesc) vb. intr. A sta pe loc fără să se scurgă (vorb. de apa de ploaie), a stagna, a forma băltoace: gălbaza se face numai pe la șes unde băltește apa (ȘEZ.) [baltă].

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălți vb. IV.

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.

A SE BĂLTI se ~ește intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă

bălți¹ vr vz bălti¹

bălți² vt vz bălti²

BĂLTIT, BĂLȚIT¹ adj. p. BĂLTI^1,2, BĂLȚI^1,2 ¶ 2 Lăsat în jos, destins, slăbit.

BĂLTUI (-uesc) Trans. I. vb. tr. A face să iasă din albie (vorb. de o apă, de un rîu), a face să se reverse peste țărmuri, a inunda: valea conține atîta cantitate de apă, încît ajunge a o ~ ... ca să înnece toate satele situate lîngă matca ei (FR.-COR.). II. vb. refl. 1 A ieși din albie, a se revărsa peste țărmuri, a inunda ¶ 2 BĂLTI¹. III. vb. intr. = BĂLTI¹ [baltă].

BĂLȚI... 👉 BĂLTI^1,2.

BĂLȚI vb. IV v. bălti.

bălțésc v. intr. (d. baltă. Cp. cu lăbărțez). Rar. Stagnez: apa bălțește. V. refl. Ml. (băltesc). Mă las, mă destind: funia s’a bălțit.

bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltește, 3 pl. băltesc, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească

bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltește, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească

bălti vb., ind. prez. 3 sg. băltește, 3 pl. băltesc, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 sg. și pl. băltească

BĂLTI vb. v. stagna.

bălti vb. v. STAGNA.