9 definiții pentru bâltâcâi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bâltâcâi [At: SANDU-ALDEA, U. P. 37 / Pzi: ~tâcâi[1] și ~esc / E: bâltâc + (ă) -i] (Reg) 1 vi A face „bâltâc” (cu picioarele) în apă. 2 vr (D. lichidul dintr-un vas) A se clătina plescăind. corectat(ă)
- ~tâcai → ~tâcâi — Ladislau Strifler
BÎLTÎCÂÍ, bîltî́cîi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bîltîc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
bîltîcîi vb. IV. intr. (fam.) A cădea pe neașteptate în apă; a face bîldîbîc. • prez.ind. bîltîcîi. /bîltîc + -îi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîltî́cîĭ, a -í v. intr. (d. bîltîc și rudă cu vsl. bultati, rus. bultyhátĭ și boltátĭ, a bîltîcîi. V. bîldîbîc, hîltîcîĭ și heltĭugă). Fam. Se zice despre zgomotu apeĭ cînd cade ceva greŭ în ĭa și face bîldîbîc orĭ despre picĭoare cînd calcă pin apă și fac bîltîc. Clatin un lichid în vasu luĭ (hîltîcîĭ). V. refl. Apa se bîltîcîĭe în butoĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bâltâcâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bâltâcâi, 3 bâltâcâie, imperf. 1 bâltâcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bâltâcâi, 3 să bâltâcâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bâltâcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâia; conj. prez. 3 să bâltâcâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâltâcâí vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BÂLTÂCÂÍ2, bâltấcâi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafața unui lichid. (din bâltâc)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) Surse flexiune: MDA2, DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bâltâcâi, bâltâcâiverb
- 1. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bâldâbâc. DLRLC DLRM
- Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37. DLRLC
-
etimologie:
- bâltâc DLRM