BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui și scatiului. – Cf. rus. babușka.

băbușcă a [At: NEGRUZZI, S. I, 125 / V: bab~ / Pl: ~ști / E: rs бабушка] (Șhp) 1-16 Băbuță (1-16). 17 (Trs) Butonieră. 18 (Orn; pop) Sticlete. (Cardueta carduelis). 19 (Orn; pop) Scatiu (Cardueta spicus). 20 (Orn; pop) Pasăre îmbătrânită, care nu mai cântă. 21 (Bot; reg) Iarbă foarte deasă, înaltă de 10-11 cm. 22-23 (Reg) Oaie (bătrână) Cf babană.

băbúșcă s.f. (pop.) 1 Băbuță. 2 (ornit.) Sticlete (Carduelis carduelis). 3 (ornit.) Scatiu (Carduelis spinus). 4 (ornit.) Pasăre cîntătoare îmbătrînită. • pl. -uști. și babúșcă s.f. /<rus. бабусца.

BĂBUȘCĂ (pl. -uște) sf. familiar dim. BABĂ 1 ¶ 1 Termen de desmierdare pentru o femeie bătrînă: o biată ~ năcăjită care cere un loc în trăsură (IRG.) ¶ 2 Nevastă, chiar dacă nu e bătrînă (term. de răsfățare): iaca, măi ~, ce odor ți-am adus eu (CRG.).

BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui și scatiului. – Cf. rus. babușka.

BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. Se ivi și baba lordăchioaia, Se oprise în marginea horii și pufăia din lulea. Stoica Năvodaru o văzu, o prinse de mînecă din fugă și o zvîrli între el și Pleșea: Sus, băbușco! SANDU-ALDEA, D. N. 197. Și cum ajunge acasă, zice: Iaca, măi băbușcă, ce odor ți-am aduseu! CREANGĂ, P. 75. Sărmana, băbușcă mea! Fie bună,fie rea, Amsă țin casă cu ea. CREANGĂ, P. Î 35. 2. (Popular) Nume dat păsărilor îmbătrînite, în special sticletelui și scatiului. (În forma băbușcă) Își pierd vremea... umblînd... să împuște și ei cîte vreo băbușcă de nu știu care păsărică. ISPIRESCU, L. 209. – Variantă: babușcă s. f.

BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor îmbătrînite, în special sticletelui și scatiului. – Comp. rus babuška.

băbușcă f. 1. babă mică; 2. (albă) pește mărunt (Leuciscus rutilus); 3. pasăre îmbătrânită care nu mai cântă. [Sensul 2 e rusesc și obișnuit de Lipovenii din Dobrogea].

băbúșcă f., pl. ște și ști (rus. bábuška, bunică, moașă). 1) Fam. Băbuță. 2) Epitet Epitet uneĭ neveste maĭ bătrîne. 3) (babușcă). Femelă de păsărică. 4) Un fel de cîrjancă maĭ mică (deordinus erythrophtalmus sau leuci cus rútilus). V. Roșioară și plătică.

babușcă² sf vz băbușcă

BĂBIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. BABĂ1 BĂBUȘCĂ.

BĂBUCĂ sf. familiar dim. BABĂ1 = BĂBUȘCĂ.

BĂBULICĂ sf. familiar dim. BABĂ1 – BĂBUȘCĂ.

BĂBUȘOARĂ (pl. -oare) sf. familiar dim. BABĂ1 = BĂBUȘCĂ.

BĂBUȚĂ (pl. -uțe) sf. familiar dim. BABĂ = BĂBUȘCĂ: băbuța... scoate bucăți de lumînări albe (IRG).

BABUȘCĂ¹ s. f. v. băbușcă.

babușcă V. băbușcă.

plătícă f., pl. ĭ (bg. platika, id., care e rudă cu vgr. plátax, un fel de pește, și platykós, lat; lat. platessa, un fel de pește, și sp. platija, un pește; pol. platajka, rus. plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește cîrjancă; și maĭ mic, băbușcă. V. și sorean. Să nu se confunde cu calcanu! P. înț. de „copac”, V. gledicie.

băbușcă (băbuță; butonieră; pasăre; iarbă) s. f., g.-d. art. băbuștii; pl. băbuști

băbușcă (băbuță, butonieră, pasăre, iarbă) s. f., g.-d. art. băbuștii; pl. băbuști

băbușcă (băbuță, pasăre) s. f., g.-d. art. băbuștii; pl. băbuști

băbușcă, -ștei gen. a.

BĂBUȘCĂ s. v. băbuță.

băbușcă s. v. BĂBUȚĂ.