BĂRDAC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

bărdac s.n., s.m. v. bărdacă.

BĂRDAC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDAC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDAC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

BARDAC, BĂRDAC I. (pl. -ace) sn. 1 – BĂRDACĂ¹: iau bărdacu cu apă proaspătă (JIP.) ¶ 2 Olten. Vas de lemn în care curge rachiul din gurile țevilor de la cazan ¶ 3 Olten. Vas de lemn de formă cilindrică ce seamănă cu o donicioară; e unitatea de măsură pentru lichide (în valoare de o oca) (🖼 376). II. sm. 🌿 Varietate de prun al cărui fruct, bardaca, seamănă cu goldana [tc. bardak].

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

bărdac¹ (prun) (reg.) s. m., pl. bărdaci

bărdac (prun) s. m., pl. bărdaci