bărbușoară s.f. 1 (fam.) Bărbuță. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu florile galbene, plăcut mirositoare (Erysimum wittmanni). 3 (bot.) Albiță (Alyssum desertorum). 4 (bot.) Micsandră galbenă (Erysimum repandum). • pl. -e. /barbă + -ușoară.

BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barbă; bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.

bărbușoáră s. f., pl. bărbușoáre

BĂRBUȘOÁRĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbuță. (Purta o ~.) 2. (BOT.) bărbușoară-de-munte (Arabis turrita) = tunicea.

BĂRBUȘOÁRĂ s. v. crușățea.