18 definiții pentru bașbuzuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAȘBUZUC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

BAȘBUZUC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

bașbuzúc s.m. 1 (în Ev. Med., în Imperiul Otoman) Voluntar turc ce nu primea soldă și care trăia din prăzi, din jafuri. 2 (la pl.) Trupe de călăreți turci, care, în sec. 19, aveau atribuții de jandarmi. 3 Fig. Persoană violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. • pl. -ci. și bașibuzúc s.m. /<tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

BAȘBUZUC2 = BAȘ-BUZA: intră într’o bragagerie: ei, să gust ce ~ aveți (DLVR.).

BAȘBUZUC1... BAȘI-BUZUC...: au găsit țările jefuite și sărăcite de bandele de ~i (I.-GH.).

BAȘBUZUC, bașbuzuci, s. m. (Și în forma bașibuzuc; învechit) Nume purtat de voluntarii turci (vestiți prin cruzime), aparținînd trupelor neregulate. Re-nvie ieniceri și bașbuzuci, Pistolul însă-i nou, american. DRAGOMIR, S. 54. Le venea turcilor chef de omor, de tîlhărit. Năvăleau bașbusucii după pradă. STANCU, D. 20. Un sentiment de groasă străbătuse cu încetul pînă în straturile poporane, la vorba «bașibuzuc». D. ZAMFIRESCU, R. 53. În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! COȘBUC, P. II 48. ◊ Fig. Om crud, sălbatic. – Variantă: bașibuzuc s. m.

BAȘBUZUC, bașbuzuci, s. m. (Înv.; adesea fig.) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vestiți prin cruzimea lor). – Tc. bașıbozuk „trupe neregulate”.

BAȘBUZUC ~ci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de conviețuire socială. /<turc. bași bozuc

bașbuzúc m. (turc. bašy-bozuk, „cap sucit”, soldat neregular). Fig. Devastator, vandal, ucigaș și prădător. – Lit. și bașibuzuc. V. nizam.

bașibuzuc sm [At: ODOBESCU, S. III, 603 / V: bașb- / P: bași-bu~ / Pl: ~uci / E: tc basi-bozuk] 1 (Înv) Voluntar turc, aparținând trupelor neregulate (în opoziție cu nizam). 2-4 Om sălbatic, crud, crâncen.

bașibuzuc m. 1. voluntar turc: cumpliți bașibuzuci și fiarele cercheze Al.; 2. fig. turburător, violent. [Turc. BAȘI BOZUK, lit. cap sucit].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bașbuzuc (înv.) s. m., pl. bașbuzuci

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bașbuzuc (bașbuzuci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk.Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bașbuzuc, bașbuzuci s. m. 1. persoană violentă și grosolană. 2. cuțitar de temut.

Intrare: bașbuzuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașbuzuc
  • bașbuzucul
  • bașbuzucu‑
plural
  • bașbuzuci
  • bașbuzucii
genitiv-dativ singular
  • bașbuzuc
  • bașbuzucului
plural
  • bașbuzuci
  • bașbuzucilor
vocativ singular
  • bașbuzucule
  • bașbuzuce
plural
  • bașbuzucilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașibuzuc
  • bașibuzucul
plural
  • bașibuzuci
  • bașibuzucii
genitiv-dativ singular
  • bașibuzuc
  • bașibuzucului
plural
  • bașibuzuci
  • bașibuzucilor
vocativ singular
  • bașibuzucule
  • bașibuzuce
plural
  • bașibuzucilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bașbuzuc, bașbuzucisubstantiv masculin

  • 1. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Re-nvie ieniceri și bașbuzuci, Pistolul însă-i nou, american. DRAGOMIR, S. 54. DLRLC
    • format_quote Le venea turcilor chef de omor, de tîlhărit. Năvăleau bașbusucii după pradă. STANCU, D. 20. DLRLC
    • format_quote Un sentiment de groază străbătuse cu încetul pînă în straturile poporane, la vorba «bașibuzuc». D. ZAMFIRESCU, R. 53. DLRLC
    • format_quote În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! COȘBUC, P. II 48. DLRLC
    • 1.1. Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere figurat Om crud, sălbatic. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă bașibozuk „trupe neregulate” DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.