3 definiții pentru balastru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
balástru s.n. (mat.) Compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion. • /<germ. Balaster.
BALASTRU s. n. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
balastru s. n., pl. balastre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: balastru
balastru substantiv neutru
| substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
balastru, balastresubstantiv neutru
- 1. Compas format dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, utilizat la trasarea de cercuri mari. MDN '00
etimologie:
- Balaster DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.