BALIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

balie sf [At: N. REV. R. II, supl. II, 95 / Pl: ~ii / E: ucr баля] (Reg) Vas mare (rotund sau oval) făcut din doage scurte, în care se spală rufele sau copiii mici.

bálie s.f. (reg.) Vas mare, circular, făcut din doage scurte, pentru spălatul rufelor sau pentru îmbăierea copiilor mici. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<ucr. баліе.

❍BALIE sf. Mold. Vas mare de lemn, făcut din doage, în care se spală rufe [rut. balija].

BALIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

BALIE, balii, s. f. (Mold., Bucov.) Albie de spălat rufe. A găsit... o nevastă cu mînecile sumese, care spăla voinicește albiturile într-o balie proptită de popii șurii. POPA, V. 262. – Pronunțat: -li-e.

BALIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Ucr. balija.

BALIE ~i f. reg. Vas mare făcut, mai ales, din doage și folosit la spălatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija

bálie f., pl. baliĭ și băliĭ (rut. báliĭa, balie, germ. de jos balje, cĭubăr, d. fr. baille, care vine d. bretonu bal, cĭubăr). Est. Mare vas oval (în nord rătund) înalt de 30 c.m., compus din doage și întrebuințat la spălat rufele. – În sud și găletar, în Munt. baĭe. – V. albie, covată, copaĭe, troacă, crintă, buhadă.

❍BĂLIUȚĂ (pl. -uțe) sf. Mold. dim. BALIE.

balie (reg.) (desp. -li-e) s. f., art. balia (desp. -li-a), g.-d. art. baliei; pl. balii, art. baliile (desp. -li-i-)

balie (reg.) (-li-e) s. f., art. balia (-li-a), g.-d. art. baliei; pl. balii, art. baliile (-li-i-)

balie s. f. (sil. -li-e), art. balia (sil. -li-a), g.-d. art. baliei; pl. balii, art. baliile (sil. -li-i-)

BALIE s. v. albie, copaie, covată.

balie s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ.