barbaric sns [At: TEODORESCU, ap. HEM 2498 / V: (reg) ~biric, varva~, varvalâc / E: nct] (D. mustață; csnp; îla) De sau în ~ Răsucit în sus.

barbaríc V. varvaric.

barbiric sn vz barbaric

varvaric s [At: HEM 2498 / V: barba~, barbir~, ~valâc, ~ichi, ~ici, vărvărice, vârvarichi / Pl: ? / E: ns cf ngr βαρβαρικός] (În poezia populară; d. mustăți; csnp; îla) În (sau de) ~ Cu vârfurile lungi și răsucite.

varvaríc (în) loc. adv. (cp. cu ngr. varvariká, ca barbariĭ). Rar. Cu mustața’n varvaric, cu mustața în sus: cu mustața’n varvaric, cum stă bine la voĭnic (P. P.). – Și barbaríc.

barbaric s.n. sg. (înv.) în loc. adj. în barbaric (despre mustață) răsucită (în sus)