batjocorit¹ sn [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253 / Pl: ~uri / V: ~cu~¹ / E: batjocori] 1 Batjocorire (1). 2 (Pex) Umilire. 3 Batjocorire (3).

batjocorit², ~ă a [At: ȘEZ. III, 35 / V: ~cu~² / Pl: ~iți, ~e / E: batjocori] 1 Făcut de rușine, de râs, de ocară. 2 Umilit². 3 (Despre femei) Necinstit².

batjocorit¹ s.n. Batjocorire. • /v. batjocori.

batjocorit², -ă adj. 1 Care este făcut de rușine, de rîs, de ocară; care este umilit. 2 (despre fete, femei) Care este necinstită. • pl. -ți, -te. și bajocorít, -ă, bajocurít, -ă adj. /v. batjocori.

bagiocurit¹ sn vz batjocorit¹

bagiocurit², ~ă a vz batjocorit²

bajocorit¹ sn vz batjocorit¹

bajocorit², ~ă a vz batjocorit²

bajocurit¹ sn vz batjocorit¹

bajocurit², ~ă a vz batjocorit²

batjocurit², ~ă a vz batjocorit²

batjocurit¹ sn vz batjocorit¹

bajocorít, -ă adj. v. batjocorit².

bajocurít, -ă adj. v. batjocorit².

batjocorit, -ă, batjocoriți, -te, adj. (pop.) istovit, vlăguit.