batjocoritor, ~oare smf, a [At: CORESI, ap. GCR Ț, 12/17 / V: bătjocuri, bătjocuritoare / Pl: ~i, ~oare / E: batjocori + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care batjocorește (1) Si: (înv) batjocuricos. 3-4 (Rar) (Om) umilitor. 5-6 (Îrg) (Om) necinstitor.

batjocoritor, -oáre adj. 1 (despre oameni) Care batjocorește. 2 (despre gesturi, vorbe) Cu care cineva batjocorește; de ocară, insultător. Îi vorbi cu o voce batjocoritoare. ◇ (adv.) Rîde batjocoritor. 3 (despre ton, privire etc.) Care exprimă dispreț, desconsiderare. pl. -ori, -oare. /batjocori + -itor.

BATJOCORITOR, -TOARE adj. verb. BATJOCORI și sm. f. Care batjocorește, care-și bate joc, care ia în bătaie de joc: oamenii ajunseseră... sfătoși și... batjocoritori (SLV.); glas ~; mă uitam cu milă și la batjocoritori și la batjocoriți (ISP.).

BATJOCORITOR, -OARE, batjocoritori, -oare, adj. (Despre ton, voce) Cu care cineva batjocorește (ceva sau pe cineva), care ia în rîs; de batjocură, de ocară, insultător. Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60. Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111. ◊ (Adverbial) Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55. Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139.

BATJOCORITOR, -OARE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Din batjocori + suf. -(i)tor.

BATJOCORITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care batjocorește; de batjocură. Cuvinte ~oare. Vorbă ~oare. 2) Care vădește batjocură; cu batjocură. Atitudine ~oare. /a batjocori + suf. ~tor

batjocoritor a. și m. cel ce batjocorește, care face și aduce batjocură.

bătjocuritor, ~oare smf, a vz batjocoritor

batjocuritór, -oáre adj. Luător în rîs, insultător: om batjocuritor, vorbe batjocuritoare. – Și batjocoritor.

batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. și pl. batjocoritoare

batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. și pl. batjocoritoare

batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. și pl. batjocoritoare

BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine ~oare.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. v. disprețuitor. (Comportare ~oare.)

BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. disprețuitor. (Comportare ~.)