BEȘLIC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

beșlic sm [At: I. GHICA, S. 506 / V: ~ig sn / Pl: ~ici, ~ice / E: tc beşlic] 1 (Înv) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească Si: (Mol) feudar. 2 Bucată rotundă de pâslă de pus sub obiectul ce se poartă pe cap.

beșlic s.m. (înv.) 1 Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Romanească. 2 Bucată rotundă de pîslă care se punea sub obiectul ce se poartă pe cap. Cu tipsiile așezate, cu mult echilibru, pe beșlice – cercușoare de pîslă – de pe cap (Ral.). • pl. -ci. și beșlig s.n. /<tc. beșlik.

BEȘLIC sm. 🪙 Veche monetă turcească (= 5 parale): i-am trimis... să-i bată Ia tarapana cu tura de mahmudele și ~i (I.-GH.) [tc.].

BEȘLIC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

BEȘLIC, beșlici, s. m. (Învechit) Monedă; turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. I-am trimis [bulgări de aur și de argint]... ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506. – Variantă: beșlig (HOGAȘ, DR. II 161) s. m.

BEȘLIC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. – Tc. beșlik.

beșlic n. veche monedă turcească, în valoare de 5 parale, ce circula mai ales în Muntenia: și niște beșlici tot de câte cinci POP. [Turc. REȘLIK].

beșlíc m. (turc. bešlik, d. beš, cincĭ). Gologan turcesc de cincĭ parale care circula în Țara Românească și care se numea în Moldova pendar. Pĭesă turcească de argint de cincĭ lei (piaștri): la 1833 un beșlic valora 6 leĭ de țară (Iorga, Negoț 226 și Șăĭn. Infl. Or.). V. patacă și pitac 1.

beșlig sn vz beșlic

beșlig s.n. v. beșlic.

BEȘLIG s. m. v. beșlic.

beșlic (înv.) s. m., pl. beșlici

beșlic (înv.) s. m., pl. beșlici

beșlic s. m., pl. beșlici

BEȘLIC s. (înv. și reg.) pendar. (~ul era o monedă turcească.)

BEȘLIC s. (înv. si reg.) pendar. (~ era o monedă turcească.)