9 definiții pentru beatnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

beatnic sm [At: DEX2 / P: bit~ / Pl: ~ici / E: eg beatnik] 1 Intelectual (american) adept al unei filozofii ce contestă valorile societății industriale moderne. 2 (Pgn) Tânăr (din Occident) a cărui atitudine, îmbrăcăminte etc. sfidează convenționalul.

beatnic [’bitnik] s.m. 1 Persoană care face parte din generația beat. 2 Ext. Persoană care respinge ideile convenționale și condiționările sociale. • pl. -ci. /<engl. beatnik.

BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. V. hippy. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

BEATNIC s.m. (Rar) Tînăr din Occident care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inuman de mecanizată și de conformistă. [Pron. bit-nic. / < engl., fr. beatnik].

BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. (< engl. beatnik)

beatnic s. m. 1967 (anglicism) Tânăr care, printr-o ținută total neîngrijită, își afișa în anii ’60-’70 protestul față de societatea de consum v. halucinogen [pron. bitnic] (din engl., fr. beatnic; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 131; DHLF, PR 1959; D.Am; DN3, DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beatnic (engl.) [pron. bitnik] (desp. beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatnic (angl.) [pron. bitnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

Intrare: beatnic
  • silabație: beat-nic info
  • pronunție: bitnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beatnic
  • beatnicul
  • beatnicu‑
plural
  • beatnici
  • beatnicii
genitiv-dativ singular
  • beatnic
  • beatnicului
plural
  • beatnici
  • beatnicilor
vocativ singular
  • beatnicule
  • beatnice
plural
  • beatnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beatnic, beatnicisubstantiv masculin

  • 1. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită. DEX '09 DN
    • 1.1. prin generalizare Tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.