dexonline

info

18 definiții pentru behăi

din care

explicative DEX (12)
ortografice DOOM (4)
sinonime (2)

Explicative DEX

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

behăi [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

behăi vb. IV. intr. (despre oi și capre) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Fig. (despre oameni) A cînta urît. ♦ A plînge zgomotos. • prez.ind. behăi, -iesc. /bee(h) + -ăi.

BEHĂI, BEHĂHĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. A sbiera (vorb. de oi sau de capre): cîrlănașul behăia pe lîngă casă (VOR.); o capră neagră behăia și se da pe lîngă boi (VLAH.) [behehe].

BEHĂI, pers. 3 behăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic «behehe». Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. ◊ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A cînta urît, cu glas nearmonios, strident sau tărăgănat. Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190.

BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cînta urît, nearmonios. – Din behe[he].

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

A BEHĂI behăie intranz. 1) (despre oi și capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat.

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

behăì v. Mold. a striga ca oile.

béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.

becăcăi v vz behăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

beci³ v vz behăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

behehăi v vz behăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

!behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăiește/behăie, imperf. 3 pl. behăiau; conj. prez. 3 să behăiască/să behăie corectat(ă)

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăie, imperf. 3 sg. behăia; conj. prez. 3 să behăie

behăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. behăie, imperf. 3 sg. behăia

behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.

Sinonime

BEHĂI vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

Intrare: behăi

behăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) behăi	behăire	behăit behăitu‑	behăind behăindu‑	singular	plural
		(a) behăi	behăire	behăit behăitu‑	behăind behăindu‑	behăiește	behăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	behăiesc	(să) behăiesc	behăiam	behăii	behăisem
	a II-a (tu)	behăiești	(să) behăiești	behăiai	behăiși	behăiseși
	a III-a (el, ea)	behăiește	(să) behăiască	behăia	behăi	behăise
plural	I (noi)	behăim	(să) behăim	behăiam	behăirăm	behăiserăm behăisem
	a II-a (voi)	behăiți	(să) behăiți	behăiați	behăirăți	behăiserăți behăiseți
	a III-a (ei, ele)	behăiesc	(să) behăiască	behăiau	behăiră	behăiseră

behăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (VT343) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) behăi	behăire	behăit behăitu‑	behăind behăindu‑	singular	plural
		(a) behăi	behăire	behăit behăitu‑	behăind behăindu‑	behăie	behăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	behăi	(să) behăi	behăiam	behăii	behăisem
	a II-a (tu)	behăi	(să) behăi	behăiai	behăiși	behăiseși
	a III-a (el, ea)	behăie	(să) behăie	behăia	behăi	behăise
plural	I (noi)	behăim	(să) behăim	behăiam	behăirăm	behăiserăm behăisem
	a II-a (voi)	behăiți	(să) behăiți	behăiați	behăirăți	behăiserăți behăiseți
	a III-a (ei, ele)	behăie	(să) behăie	behăiau	behăiră	behăiseră

becăcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) becăcăi	becăcăire	becăcăit becăcăitu‑	becăcăind becăcăindu‑	singular	plural
		(a) becăcăi	becăcăire	becăcăit becăcăitu‑	becăcăind becăcăindu‑	becăcăie	becăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	becăcăi	(să) becăcăi	becăcăiam	becăcăii	becăcăisem
	a II-a (tu)	becăcăi	(să) becăcăi	becăcăiai	becăcăiși	becăcăiseși
	a III-a (el, ea)	becăcăie	(să) becăcăie	becăcăia	becăcăi	becăcăise
plural	I (noi)	becăcăim	(să) becăcăim	becăcăiam	becăcăirăm	becăcăiserăm becăcăisem
	a II-a (voi)	becăcăiți	(să) becăcăiți	becăcăiați	becăcăirăți	becăcăiserăți becăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	becăcăie	(să) becăcăie	becăcăiau	becăcăiră	becăcăiseră

becăcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) becăcăi	becăcăire	becăcăit becăcăitu‑	becăcăind becăcăindu‑	singular	plural
		(a) becăcăi	becăcăire	becăcăit becăcăitu‑	becăcăind becăcăindu‑	becăcăiește	becăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	becăcăiesc	(să) becăcăiesc	becăcăiam	becăcăii	becăcăisem
	a II-a (tu)	becăcăiești	(să) becăcăiești	becăcăiai	becăcăiși	becăcăiseși
	a III-a (el, ea)	becăcăiește	(să) becăcăiască	becăcăia	becăcăi	becăcăise
plural	I (noi)	becăcăim	(să) becăcăim	becăcăiam	becăcăirăm	becăcăiserăm becăcăisem
	a II-a (voi)	becăcăiți	(să) becăcăiți	becăcăiați	becăcăirăți	becăcăiserăți becăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	becăcăiesc	(să) becăcăiască	becăcăiau	becăcăiră	becăcăiseră

behehăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) behehăi	behehăire	behehăit behehăitu‑	behehăind behehăindu‑	singular	plural
		(a) behehăi	behehăire	behehăit behehăitu‑	behehăind behehăindu‑	behehăie	behehăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	behehăi	(să) behehăi	behehăiam	behehăii	behehăisem
	a II-a (tu)	behehăi	(să) behehăi	behehăiai	behehăiși	behehăiseși
	a III-a (el, ea)	behehăie	(să) behehăie	behehăia	behehăi	behehăise
plural	I (noi)	behehăim	(să) behehăim	behehăiam	behehăirăm	behehăiserăm behehăisem
	a II-a (voi)	behehăiți	(să) behehăiți	behehăiați	behehăirăți	behehăiserăți behehăiseți
	a III-a (ei, ele)	behehăie	(să) behehăie	behehăiau	behehăiră	behehăiseră

behehăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) behehăi	behehăire	behehăit behehăitu‑	behehăind behehăindu‑	singular	plural
		(a) behehăi	behehăire	behehăit behehăitu‑	behehăind behehăindu‑	behehăiește	behehăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	behehăiesc	(să) behehăiesc	behehăiam	behehăii	behehăisem
	a II-a (tu)	behehăiești	(să) behehăiești	behehăiai	behehăiși	behehăiseși
	a III-a (el, ea)	behehăiește	(să) behehăiască	behehăia	behehăi	behehăise
plural	I (noi)	behehăim	(să) behehăim	behehăiam	behehăirăm	behehăiserăm behehăisem
	a II-a (voi)	behehăiți	(să) behehăiți	behehăiați	behehăirăți	behehăiserăți behehăiseți
	a III-a (ei, ele)	behehăiesc	(să) behehăiască	behehăiau	behehăiră	behehăiseră

beci³ (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) beci	becire	becit becitu‑	becind becindu‑	singular	plural
		(a) beci	becire	becit becitu‑	becind becindu‑	becește	beciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	becesc	(să) becesc	beceam	becii	becisem
	a II-a (tu)	becești	(să) becești	beceai	beciși	beciseși
	a III-a (el, ea)	becește	(să) becească	becea	beci	becise
plural	I (noi)	becim	(să) becim	beceam	becirăm	beciserăm becisem
	a II-a (voi)	beciți	(să) beciți	beceați	becirăți	beciserăți beciseți
	a III-a (ei, ele)	becesc	(să) becească	beceau	beciră	beciseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

behăi, behăiesc / behăi, behăiverb

1. unipersonal (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX

sinonime: bălăi mehăi zbiera
- format_quote Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. DLRLC
- format_quote O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. DLRLC
- format_quote [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
- format_quote O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. DLRLC
- format_quote Cîrlănașul behăia pe lîngă casă. (VOR.). CADE
- 1.1. tranzitiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
  - format_quote Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190. DLRLC
  - 1.1.1. A plânge zgomotos. DEXI

etimologie:

Bee(h) + -ăi. DEX '09 DEXI DEX '98
onomatopee MDA2 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.