50 de definiții pentru belșug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELȘUG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșug, bilșug s. n.] – Din magh. böség.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler

belșug sn [At: VARLAAM, C., ap. DA / V: bie-, bil-, (înv) bevșag, bevș-, birș-, bișag, biș-, biușag, biușig, biuș-, bivșag, bivș- / Pl: (rar) ~uri / E: mg böség] 1 Cantitate mare de bunuri necesare traiului Si: abundență, bogăție, îmbelșugare Cf berechet, har, prisosință, sațiu, sloată, spor. 2 (Îlav) Din ~ În cantitate mare.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler

belșug s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc.adv. Din belșug = din plin; în cantitate mare. • și (reg.) bielșug, bilșug, bivșug s.n. /<magh. bőség.

BELȘUG (pl. -uguri) sn. Îndestulare, prisosință, abondanță, îmbelșugare: ei nu se puteau sătura văzînd atîta ~ în casa lor (ISP.); din ~, în mare cantitate, cu prisosință [ung. bőség].

BELȘUG s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșug, bilșug s. n.] – Din magh. böség.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler

BELȘUG s. n. (În opoziție cu lipsă; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență; prisos, îmbelșugare, bogăție. Mai mulțumim partidului o dată, Și mulțumim la toți care-l conduc, Și o să dăm producție bogată, Să fie pace bună și belșug! DEȘLIU, M. 72. Era o mîngîiere belșugul de apă din primăvara blîndă, plină de făgăduinți. CĂLUGĂRU, O. P. 212 Luați [birul] de la ăi mari, cu pătulele pline. Pe ei seceta nu i-a lovit, căci au hrană din anii de belșug. PAS, L. I 17. Se vede c-o început a fi belșug în țară despre tagma patrioților. ALECSANDRI, T. 571. ◊ Fig. E-atît belșug de viață puternică și trează În oamenii, aceștia. DEȘLIU, în POEZ. N. 166. ◊ Loc. adv. Din belșug = din plin, cu prisosință, în cantitate mare. Semănăturile de toamnă au răsărit din belșug. SAHIA, U.R.S.S. 95. Din belșug să ai toate și totuși fără cheltuială nu poți să ții o casă. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 130. – Variante: bielșug (SADOVEANU, Z. C. 145, CREANGĂ, I P. 330), bilșug (DELAVRANCEA, S. 219, ODOBESCU S.A. 110) s. n.

BELȘUG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșug, bilșug s. n.] – Magh. böség.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este bőség Ladislau Strifler

BELȘUG ~uri n. Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; abundență; îndestulare. * Din belșug a) în cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosință. /<ung. bölség

belșug n. abundanță, îndestulare: trăiește în belșug. [Ung. BÖLSÉG].

belșúg, bĭelșúg și bilșúg n., pl. urĭ (ung. bölség, bóvség, böség. V. biŭ). Abundanță, îmbelșugare: a trăi în belșug. Din belșug, (vechĭ și de biŭ), în abundanță, cu îmbelșugare, mult: avem lemne din belșug. – În Olt. bișág. Vechĭ bișúg, biŭșúg, bivșúg, bevșúg, bivșág.

BIELȘUG s. n. v. belșug.

BILȘUG s. n. v. belșug.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

belșug s. n., pl. belșuguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BELȘUG s. 1. abundență, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de bunuri.) 2. v. bunăstare.

BELȘUG s. 1. abundență, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de bunuri.) 2. bogăție, bunăstare, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

belșug (belșuguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biușug, biușuguri, (bdiușig, biușâg), s.n. (reg.) Belșug, prosperitate: „Și așa a trăit cu bdiușig ani de-a rândul” (Lenghel, 1979: 199). – Din magh. böseg „belșug” (Scriban, MDA).

biușug, biușuguri, (bdiușig, biușâg), s.n. – (reg.) Belșug, prosperitate: „Și așa a trăit cu bdiușig ani de-a rândul” (Lenghel, 1979: 199). – Din magh. böseg „belșug” (Scriban, MDA).

biușug, -uri, (bdiușig, biușâg), s.n. – Belșug, prosperitate: „Și așa a trăit cu bdiușig ani de-a rândul” (Lenghel 1979: 199). – Din magh. böseg „belșug”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A trăi ca un bimbașa – e o expresie prin care se înțelege „a trăi în belșug”. Expresia vine de la numele unui faimos căpitan de arnăuți din timpul zaverei (1821), Bimbașa Sava, care se îmbogățise de pe urma hoților la drumul mare, pe care avea misiunea să-i prindă; și făcînd averea ușor, își îngăduia să trăiască pe picior mare. IST.

Intrare: belșug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belșug
  • belșugul
  • belșugu‑
plural
  • belșuguri
  • belșugurile
genitiv-dativ singular
  • belșug
  • belșugului
plural
  • belșuguri
  • belșugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bielșug
  • bielșugul
  • bielșugu‑
plural
  • bielșuguri
  • bielșugurile
genitiv-dativ singular
  • bielșug
  • bielșugului
plural
  • bielșuguri
  • bielșugurilor
vocativ singular
plural
bevșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beușug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bevșag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beușag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilșug
  • bilșugul
  • bilșugu‑
plural
  • bilșuguri
  • bilșugurile
genitiv-dativ singular
  • bilșug
  • bilșugului
plural
  • bilșuguri
  • bilșugurilor
vocativ singular
plural
bișug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bișag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
birșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biușug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biușig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bivșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biușag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bivșag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belșug, belșugurisubstantiv neutru

  • 1. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mai mulțumim partidului o dată, Și mulțumim la toți care-l conduc, Și o să dăm producție bogată, Să fie pace bună și belșug! DEȘLIU, M. 72. DLRLC
    • format_quote Era o mîngîiere belșugul de apă din primăvara blîndă, plină de făgăduinți. CĂLUGĂRU, O. P. 212. DLRLC
    • format_quote Luați [birul] de la ăi mari, cu pătulele pline. Pe ei seceta nu i-a lovit, căci au hrană din anii de belșug. PAS, L. I 17. DLRLC
    • format_quote Se vede c-o început a fi belșug în țară despre tagma patrioților. ALECSANDRI, T. 571. DLRLC
    • format_quote figurat E-atît belșug de viață puternică și trează În oamenii aceștia. DEȘLIU, în POEZ. N. 166. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din belșug = în cantitate mare, din plin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Semănăturile de toamnă au răsărit din belșug. SAHIA, U.R.S.S. 95. DLRLC
      • format_quote Din belșug să ai toate și totuși fără cheltuială nu poți să ții o casă. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 130. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.