4 definiții pentru beregătui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beregătui vt [At: CIAUȘANU, V. / Pzi: ~esc / E: beregată + -ui] A sugruma Si: a beregăți.

BEREGĂTUI (-uesc) vb. tr. Olten. (CIAUȘ.) A sugruma, a gîtui [beregată].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEREGĂTUI vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

beregătui vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Intrare: beregătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beregătui
  • beregătuire
  • beregătuit
  • beregătuitu‑
  • beregătuind
  • beregătuindu‑
singular plural
  • beregătuiește
  • beregătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • beregătuiesc
(să)
  • beregătuiesc
  • beregătuiam
  • beregătuii
  • beregătuisem
a II-a (tu)
  • beregătuiești
(să)
  • beregătuiești
  • beregătuiai
  • beregătuiși
  • beregătuiseși
a III-a (el, ea)
  • beregătuiește
(să)
  • beregătuiască
  • beregătuia
  • beregătui
  • beregătuise
plural I (noi)
  • beregătuim
(să)
  • beregătuim
  • beregătuiam
  • beregătuirăm
  • beregătuiserăm
  • beregătuisem
a II-a (voi)
  • beregătuiți
(să)
  • beregătuiți
  • beregătuiați
  • beregătuirăți
  • beregătuiserăți
  • beregătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • beregătuiesc
(să)
  • beregătuiască
  • beregătuiau
  • beregătui
  • beregătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)