27 de definiții pentru beregată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEREGATĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

berega sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) bele-, -răg-, -gău, -ghea-, ~guș, -rig-, birighia-, gher(e)beată, verig- / Pl: ~te, (Mol) -găți / E: ns cf srb berikat] (Pop) 1 Laringe Si: înghițitoare, gâtiță. 2 Parte a gâtului unde se află laringele. 3 Gât. 4 (Îe) A avea ~ ta curcanului A înghiți repede și nemestecat.

berega s.f. (pop.) 1 Laringe; ext. gîtlej. ◊ Expr. A avea beregata curcanului = a înghiți repede și pe nemestecate. 2 Parte a gîtului unde se află laringele. 3 Gît. ◊ Nodul beregatei v. nod. ◊ Expr. A tăia beregata cuiva = a ucide pe cineva tăindu-i gîtul. A-și spăla beregata v. spăla. • pl. -e. /probabil cuv. autoh.

BEREGATĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. scr. berikat.

BEREGATĂ, beregate, s. f. (La animale, popular și Ia oameni) Laringe, înghițitoare; p. ext. toată partea gîtului în care se află laringele; gîtlej. Schimba glasul, ca și cum ar fi avut în beregata cu omușor cît oul de gîscă, mai multe voci. PAS, L. I 73. Cocoșii s-auzeau peste tot satul, cîntind să-și rupă beregata. DELAVRANCEA, S. 51. Făt-Frumos... îi vîrî [balaurului] paloșul în gît pjnă în beregată. POPESCU, B. II 23. Simte cum degetele-i pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundînd beregata, sfărîmînd încheietura cerbicii. CARAGIALE, O. I 361. Cu paloș s-apropia Să-i taie beregata. TEODORESCU, P. P. 565. ◊ Expr. A lua (pe cineva) de beregată = a trage (pe cineva) la răspundere. – Pl. și: beregăți (CAMILAR, N. I 180).

BEREGATĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe, înghițitoare; p. ext. partea gîtului în care se află laringele; gîtlej. – Comp. sb. berikat.

BEREGATĂ ~e f. pop. 1) Parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale; laringe. 2) Cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator; gâtlej. * A lua pe cineva de ~ a) a trage pe cineva la răspundere; b) a forța pe cineva să accepte ceva. /<sb. berikat

beregată f. gâtlej (de om sau de pasăre): beregata curcanului. [Origină necunoscută].

beregátă f., pl. (vest) ate și (est) ățĭ (la Cdr. „cp. cu sîrb. berikat”). Gîtlej, traheie: l-a apucat de beregată și l-a gîtuit. – În Serbia ghiribițe, f. pl.

găriga[1] sf vz beregată

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

berega (pop.) s. f., g.-d. art. beregatei; pl. beregate

berega (pop.) s. f., g.-d. art. beregatei; pl. beregate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEREGA s. (ANAT.) gîtlej, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beregată (-ăți), s. f.1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ.

Intrare: beregată
beregată1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berega
  • beregata
plural
  • beregate
  • beregatele
genitiv-dativ singular
  • beregate
  • beregatei
plural
  • beregate
  • beregatelor
vocativ singular
plural
beregată2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berega
  • beregata
plural
  • beregăți
  • beregățile
genitiv-dativ singular
  • beregăți
  • beregății
plural
  • beregăți
  • beregăților
vocativ singular
plural
verigată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
berigată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
berăgată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
belegată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gărigată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găriga
  • gărigata
plural
  • gărigate
  • gărigatele
genitiv-dativ singular
  • gărigate
  • gărigatei
plural
  • gărigate
  • gărigatelor
vocativ singular
plural
bereguș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beregheată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beregău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berega, beregatesubstantiv feminin

  • 1. popular Parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Schimba glasul, ca și cum ar fi avut în beregata cu omușor cît oul de gîscă, mai multe voci. PAS, L. I 73. DLRLC
    • format_quote Cocoșii s-auzeau peste tot satul, cîntind să-și rupă beregata. DELAVRANCEA, S. 51. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos... îi vîrî [balaurului] paloșul în gît pînă în beregată. POPESCU, B. II 23. DLRLC
    • format_quote Simte cum degetele-i pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundînd beregata, sfărîmînd încheietura cerbicii. CARAGIALE, O. I 361. DLRLC
    • format_quote Cu paloș s-apropia Să-i taie beregata. TEODORESCU, P. P. 565. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: gâtlej
    • chat_bubble A lua (pe cineva) de beregată = a trage (pe cineva) la răspundere. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A lua pe cineva de beregată = a forța pe cineva să accepte ceva. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.