beseadă sf [At: PSALT. SCH. 340 / V: -sadă, băsadă / Pl: ~de, (înv) -săzi / E: vsl весега, mg beszéd] 1 (Trs) Vorbă. 2 (Trs) Convorbire. 3 (Reg) Anecdotă. 4 (Reg) Ghicitoare.

beseadă s.f. 1 (înv.) Convorbire; vorbă. Domnul duse-se dacă svîrși beseada cu Avraam (P. Or.). 2 (reg.) Anecdotă; ghicitoare. • pl. -e. și (înv., reg.) băsadă s.f. /<slav. весѣда, magh. beszéd.

beseádă f. pl. ede (vsl. besĭeda, de unde și ung. beszéd a.î.). Vechĭ. Rar azĭ. Convorbire. – Și băsadă, pl. ade și azĭ (Maram.). Și besédie (Olt.), palavră (NPl. Ceaur, 117).

băsadă sf vz beseadă

besadă sf vz beseadă

băsadă s.f. v. beseadă.

BESADĂ s. f. (Criș., Trans. SV) Vorbă, discuție. Cu besedzi blînde lucrul tău mînțesc. VCC, 29. Îndirepteadze-ne cu besada ta. MISC. SEC. XVII, 64^r; cf. MOL. 1695, 83^v; VCC, 40, 42; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 50^r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. beszéd. Vezi și băsădui. Cf. alegere. substantiv feminin

băsádă V. beseadă.

BESEADĂ s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.

beseadă s. v. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.

besadă, s.f. – v. băsadă („vorbă”).

besadă, s.f. – v. băsadă.

besadă, s.f. v. băsadă („vorbă”).