BETA, beta, s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta.

beta smi [At: DEX² / E: fr bêta] 1 A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2 (Fiz; îs) Particulă ~ Electron sau pozitron emis de unele substanțe radioactive. 3 (Fiz: îs) Radiație ~ Flux de particule beta.

beta s.m. invar. I 1 A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului „b”. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană bilabială explozivă). 3 Semn grafic pentru această literă (β, Β). II (fiz.) Radiație beta = radiație constituită din particule beta. Particulă beta v. particulă. (inform.) Test beta v. test. • /<gr. βῆτα, fr. bêta.

BETA s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta.

BETA s. m. inv. 1. a doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni. (< fr. bêta)

BETA m. invar. 1) Numele celei de-a doua litere a alfabetului grecesc. 2): Particule ~ electron emis de unele substanțe radioactive. /<fr. bêta

beta-endorfină s. f. 1976 (med.) Tip de hormon cerebral v. protidic, supermorfină [și betta-andorfină] //din beta + endorfină//

beta (literă grecească) s. m., pl. beta; β, Β

beta (literă grecească) s. m., pl. beta; β, Β

beta s. m. invar.