beznă sf [At: COD. VOR. 173 / V: băz-, bâz-, (înv) -zdnă, (înv) -nie / Pl: ~ne / E: vsl безцна] (Adesea fig) 1 (Înv) Abis. 2 (În scrieri religioase) Adâncimea iadului. 3 întuneric mare. 4 (Îs întuneric -) întunecime desăvârșită. 5 Negură groasă.

beznă s.f. 1 Întuneric mare, de nepătruns. ◊ Întuneric beznă = întunecime desăvîrșită, întuneric adînc. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță. Cititul i-a îndepărtat bezna din minte. 2 Negură groasă. 3 (bis.) Adîncul iadului. • pl. -e. / <sl. veche беэдъна.

BEZNĂ (pl. -ne) sf. 🌐 ‡Prăpastie, adîncime fără fund ¶ 2 Întunecime adîncă, întunerec nepătruns: în bezna pădurii, așteptau neclintiți, voinicii Moldovei (VLAH.); mai adesea în legătură cu ÎNTUNEREC: cînd noaptea era întunerec ~ (ISP.) [vsl. bezdŭna „fără fund”].

BEZNĂ s. f. Întuneric mare, de nepătruns; întunecime adîncă. Zări aievea o sumedenie de alte umbre care creșteau și se topeau mereu în beznă. MIHALE, O. 505. N-o să ne rătăcim.. în bezna asta? GALACTION, O. I 209 [La cinematograf] Se face beznă. Tremurînd apare Pe pînza albă, fără nici o cută, Un domn cu cioc. TOPÎRCEANU, F. O. 59. ◊ (Metaforic) Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7. ◊ (Adesea ca atribut al lui «întuneric», spre a arăta o întunecime desăvîrșită) E admirabil în automobil, prin întuneric beznă, în ploaie. CAMIL PETRESCU, T. II 100. Era-ntuneric beznă Și nu vedea că plîng. COȘBUC, P. I 267. La lăptărie, întuneric beznă. CARAGIALE, O. II 241. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță. Clasele exploatatoare au ținut poporul în beznă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 360.

BEZNĂ, bezne, s. f. Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță.- Slav (v. sl. bezdŭna).

BEZNĂ ~e f. 1) Întuneric de nepătruns. A plecat în ~a nopții. 2) fig. Adâncime fără capăt; abis; prăpastie. [G.-D. beznei] /<sl. bezduna

beznă f. întunecime adâncă: noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea BĂLC.; întuneric beznă, foarte întuneric: noaptea era întuneric beznă. [Vechiu-rom. beznă, prăpastie («în mări și în toate beznele», Biblia din 1688) = slav. BEZDŬNA, lit. fără fund; se zicea și bezna întunericului, locuțiune care a servit de transițiune la sensul modern].

béznă și (vechĭ) bézdnă f., pl. e (vsl. bezduno, bezdŭna, apoi și bezdno, bezno, bezna, abis, d. bezŭ, fără, și duno, fund; bg. bezna, bezdna. V. donț). Mare întuneric: nu te duce la drum pe bezna asta. Adv. Întuneric beznă, foarte întuneric.

băznă sf, a vz beznă

bezdnă sf vz beznă

beznie sf vz beznă

BĂZNĂ 👉 BEZNĂ.

bézdnă V. beznă.

beznă s. f., g.-d. art. beznei; pl. bezne

beznă s. f., g.-d. art. beznei; pl. bezne

beznă s. f., g.-d. art. beznei; pl. bezne

beznă

beznă.

BEZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (țig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)

BEZNĂ s. v. abis, adânc, prăpastie.

beznă s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE.

BEZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)

Beznă ≠ lumină

beznă (bezne), s. f. – 1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna).