opțiuni
  • info
14 definiții pentru bețișor

Explicative DEX

BEȚIȘOR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

BEȚIȘOR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

bețișor [At: EMINESCU, P. 248 / V: băț~ / Pl: ~oare și ~ri (sm) / E: băț + -ișor] 2 sn Băț (mic) Si: bețigaș (1-2). 3 sm (Țes; reg; lpl) Bețe pe care stau mosoarele alergătoarei. 4 sn (Reg; lpl) Chibrituri.

bețișor s.n. Dim. al lui băț; bețigaș. • pl. -oare. /băț + -ișor.

BEȚIȘOR (pl. -șoare) sn. dim. BĂȚ.

BEȚIȘOR, bețișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui băț; bețigaș. Bețișoare de chibrituri. 2. (Ironic) Bastonaș. Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. Merge la șosea cu bețișorul în mînă. ALECSANDRI, T. I 448.

BEȚIȘOR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț.

bețișór n., pl. oare (d. băț). Băț mic.

bățișor sn vz bețișor

bețic1[1] sn vz bețișor

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

Ortografice DOOM

bețișor s. n., pl. bețișoare

bețișor s. n., pl. bețișoare

bețișor s. n., pl. bețișoare

Sinonime

BEȚIȘOR s. 1. v. bețigaș. 2. baghetă, (rar) vargă. (~ul dirijorului.)

BEȚIȘOR s. bețigaș, (reg.) bîticel, bîtuț.

Intrare: bețișor
bețișor1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețișor
  • bețișorul
  • bețișoru‑
plural
  • bețișoare
  • bețișoarele
genitiv-dativ singular
  • bețișor
  • bețișorului
plural
  • bețișoare
  • bețișoarelor
vocativ singular —
plural —
bățișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bățișor
  • bățișorul
plural
  • bățișoare
  • bățișoarele
genitiv-dativ singular
  • bățișor
  • bățișorului
plural
  • bățișoare
  • bățișoarelor
vocativ singular —
plural —
bețic1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețic
  • bețicul
plural
  • bețicuri
  • bețicurile
genitiv-dativ singular
  • bețic
  • bețicului
plural
  • bețicuri
  • bețicurilor
vocativ singular —
plural —
bețișor2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bețișor
  • bețișorul
  • bețișoru‑
plural
  • bețișori
  • bețișorii
genitiv-dativ singular
  • bețișor
  • bețișorului
plural
  • bețișori
  • bețișorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bețișor, bețișoaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui băț. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bețigaș bâticel bâtuț
    • format_quote Bețișoare de chibrituri. DLRLC
  • 2. ironic Bastonaș. DLRLC
    sinonime: bastonaș
    • format_quote Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
    • format_quote Merge la șosea cu bețișorul în mînă. ALECSANDRI, T. I 448. DLRLC
  • 3. (la) plural regional Chibrituri. MDA2
    sinonime: chibrit
  • 4. masculin regional (la) plural (În țesătorie) Bețe pe care stau mosoarele alergătoarei. MDA2
etimologie:
  • Băț + -ișor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.