opțiuni
  • info

12 definiții pentru bibic (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

bibic2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.

bibic1 s.m. (ornit.) Nagîț (Vanellus vanellus). • pl. -ci. /<magh. bibic.

bibic2, -ă s.m., s.f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; (fam.) bibiloi. Bibicule, Mangafaua pleacă mîine (CAR). • pl. -ci, -ce. /cf. bibi2.

*BIBIC1 sm., BIBICĂ sf. familiar Drăguț(ă), puiu (puică): bibicule, mangafaua pleacă mîine... la Ploești (CAR.) [fr. bibi].

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBIC, bibici, s. m. (Familiar, de obicei la vocativ) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploieștii. CARAGIALE, O. I 186. [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192.

BIBIC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bibic2 (persoană) (fam.) s. m., pl. bibici

bibic2 (persoană) (înv., fam.) s. m., pl. bibici

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bibic (bibici), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită).

Intrare: bibic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibic, bibicisubstantiv masculin
bibică, bibicisubstantiv feminin

  • 1. învechit familiar Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bibiloi
    • format_quote Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. DLRLC
    • format_quote Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
    • format_quote [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192. DLRLC
etimologie:
  • cf. bibi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.