20 de definiții pentru bicisnic (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICISNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

bicisnic, ~ă smf, a, av vz becisnic corectat(ă)

bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. v. becisnic.

BICISNIC 👉 BECISNIC.

BICISNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.

BECISNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicisnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

BECISNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicisnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

becisnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

becisnic, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) lipsit de personalitate, de inteligență; (om) nepriceput, incapabil; (om) vrednic de compătimire. 2 (Om) debil, neputincios, bolnăvicios. ♦ (Bărbat) impotent. 3 (Om) nemernic, ticălos, netrebnic. • pl. -ci, -ce. și bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. /<sl. veche безчьстьникъ „fără cinste”.

BECISNIC, Mold. BICISNIC, -ICĂ adj. și sm. f. 1 Netrebnic, nemernic, ticălos: îl deteră afară ca pe un marțafoiu și becisnic (ISP.) 2 Necredincios, necinstit: știindu-l bicisnic cu femeile (GN.) 3 Slăbănog, prăpădit, nevoiaș: unele de-o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice (CRG.) [vsl. bezŭčĭstĭnikŭ].

BECISNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicisnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), biciznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.

BECISNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicisnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).

BECISNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. bicisnici; adj. f., s. f. bicisnică, pl. bicisnice

bicisnic v. becisnic

becisnic / bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becisnici / bicisnici; adj. f., s. f. becisnică / bicisnică, pl. becisnice / bicisnice

becisnic adj. m., s. m., pl. becisnici; f. sg. becisnică, pl. becisnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BECISNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.

becisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS.

Intrare: bicisnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicul
  • bicisnicu‑
plural
  • bicisnici
  • bicisnicii
genitiv-dativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicului
plural
  • bicisnici
  • bicisnicilor
vocativ singular
  • bicisnicule
  • bicisnice
plural
  • bicisnicilor
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnic
  • becisnicul
  • becisnicu‑
plural
  • becisnici
  • becisnicii
genitiv-dativ singular
  • becisnic
  • becisnicului
plural
  • becisnici
  • becisnicilor
vocativ singular
  • becisnicule
  • becisnice
plural
  • becisnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciznic
  • biciznicul
  • biciznicu‑
plural
  • biciznici
  • biciznicii
genitiv-dativ singular
  • biciznic
  • biciznicului
plural
  • biciznici
  • biciznicilor
vocativ singular
  • biciznicule
  • biciznice
plural
  • biciznicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bicisnic, bicisnicăadjectiv
bicisnic, bicisnicisubstantiv masculin
bicisnică, bicisnicesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.