5 definiții pentru bimembru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bimembru, -ă adj. Care are două membre, care are doi membri; care este alcătuit din două părți; care se bazează pe două elemente (principale). ◊ (gram.) Propoziție bimembră = propoziție în care sînt exprimate și subiectul și predicatul. • pl. -i, -e. /<it. bimembre.
BIMEMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIMEMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bimembru s. m., pl. bimembri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BIMEMBRU, -Ă adj. (cf. it. bimembre): în sintagma propoziție bimembră (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bimembru, bimembrăadjectiv
- 1. Cu două membre, cu doi membri. DN
- 1.1. Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). DN
-
etimologie:
- bimembre DN