7 definiții pentru binemirositor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
binemirositor, -oare adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. • pl. -ori, -oare. /bine + mirositor.
BINEMIROSITOR, -OARE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. – Bine + mirositor.[1]
- idem DEX ’84 — cata
- sursa: DEX '75 (1975)
- adăugată de paula
- acțiuni
BINEMIROSITOR, -OARE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, parfumat. Zîna... scoțînd din sîn... un mănunchi de flori binemirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BINEMIROSITOR, -OARE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, bine. – Din bine1 + mirositor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bine mirositor adv. + adj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BINEMIROSITOR adj. v. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
binemirositor adj. v. AROMAT. AROMATIC. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
binemirositor, binemirositoareadjectiv
- 1. Care miroase frumos. DEX '84 DLRLCsinonime: aromat aromatic parfumat îmbălsămat îmbătător înmiresmat
- Zîna... scoțînd din sîn... un mănunchi de flori binemirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
-
etimologie:
- Bine + mirositor DEX '84