birocrat, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 156 / V: (înv) biur~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr bureaucrate] 1 (Înv) Funcționar public. 2 Persoană care practică birocrația.

birocrat, -ă s.m., s.f. 1 Persoană care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului. 2 Funcționar în birourile unei administrații. • pl. -ți, -te. /<fr. bureaucrate.

*BIROCRAT – BIUROCRAT...

BIROCRAT, birocrați, s. m. Funcționar care acordă o importanță exagerată formalităților (administrative) în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor; formalist. Ministerul... este dator să ia măsuri pentru buna deservire a oamenilor muncii și să tragă la răspundere pe birocrați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2721.

BIROCRAT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.

BIROCRAT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].

BIROCRAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)

BIROCRAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Funcționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate

biurocrat, ~ă smf vz birocrat

*BIUROCRAT sm. Funcționar în biurourile unei administrațiuni publice (în spec. cu înțelesul de acela care abuzează față de public de puterea, de autoritatea, de influența sa) [fr.].

BIUROCRAT, -Ă s.m. și f. v. birocrat.

biurocrat m. funcționar în biurourile unei administrațiuni.

*bĭurocrát m. (fr. bureaucrate). Funcționar de bĭurou (mai ales puternic și autoritar).

birocrat (desp. -ro-crat) s. m., pl. birocrați

birocrat (-ro-crat) s. m., pl. birocrați

birocrat s. m. (sil. -crat), pl. birocrați

birocrat

birocrat.

BIROCRAT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)

BIROCRAT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decît un ~.)