6 definiții pentru biruit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIRUIT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui.
BIRUIT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
biruit, ~ă [At: PALIA (1581), ap. Ccr 80/16 / Pl: ~iți, ~e / E: birui] 1 sf (Înv) Stăpânire. 2 a Învins.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biruit, -ă adj., s.f. 1 adj. Care a fost învins. 2 s.f. (înv.) Stăpînire. Lasă [să] fim noi sub biruita ta (P. OR.). • pl. -iți, -ite. /v. birui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIRUIT adj. 1. v. înfrânt. 2. v. toropit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIRUIT adj. 1. bătut, înfrînt, învins, (înv.) spart. (O armată ~.) 2. copleșit, toropit. (~ de somn.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Biruit ≠ învingător
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
biruit, biruităadjectiv
- 1. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- birui DEX '98 DEX '09