15 definiții pentru biruitor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.

biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i / E: birui + -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) sm Stăpânitor.

biruitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Persoană, armată etc.) care biruie, care învinge; învingător. Și gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri (EMIN.). ◊ (subst.) Gingașa Ruxanda ajunse să fie parte biruitorului (C. NEGR.). ◊ Loc.vb. A ieși biruitor v. ieși. 2 s.m., s.f. (înv.) Stăpînitor. Domnul și biruitorul țării Moldovei (PRAV.). • sil. -ru-i-. pl. -ori, -oare. /birui + -tor.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ◊ (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (Fig.) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.

BIRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor

biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biruitor (-ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitori; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoare

biruitór adj. m., s. m., pl. biruitóri; f. sg. și pl. biruitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIRUITÓR adj., s. v. victorios.

BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

biruitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

BIRUITOR adj., s. cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biruitór, biruitori, (biruitoriu), s.m. 1. Învingător. 2. Stăpân 3. (în expr.) Biruitorul unei case = cap de familie, proprietarul unei case. (Sec. XVIII). – Din birui + suf. -tor (MDA).

Intrare: biruitor (s.m.)
  • silabație: bi-ru-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biruitor
  • biruitorul
  • biruitoru‑
plural
  • biruitori
  • biruitorii
genitiv-dativ singular
  • biruitor
  • biruitorului
plural
  • biruitori
  • biruitorilor
vocativ singular
  • biruitorule
plural
  • biruitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biruitor, biruitorisubstantiv masculin
biruitoare, biruitoaresubstantiv feminin
biruitor, biruitoareadjectiv

    • format_quote Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. DLRLC
    • format_quote Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. DLRLC
    • format_quote Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
    • format_quote figurat Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. DLRLC
etimologie:
  • Birui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.