BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ain (Precedat de un număr) Repetat. 2 i Strigăt prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăți muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunțat.

bis² adj.invar., interj., s.n. 1 adj.invar. (pe lîngă un număr) A doua oară; repetat. Numărul 7 bis. 2 interj. Exclamație prin care publicul solicită unui artist, unui ansamblu repetarea unui număr dintr-un program artistic, a unei arii etc. 3 s.n. Număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. • pl. -uri. /<fr. bis, lat. bis „de două ori”.

bis¹ v. bi-.

*BIS I. adv. lat. A doua oară. II. interj. 🎭 La un teatru, concert, etc.: încă o-dată!

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BIS adv. (Numai pe lîngă un număr) A doua oară, repetat. Numărul 31 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție)! Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului.

BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).

BIS adj.invar. A doua oară, repetat. // interj. Exclamație folosită de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. să repete un număr din program, o arie etc. [< lat. bis – de două ori].

BIS² I. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat. II. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc. III. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)

BIS² interj. (se folosește pentru a exprima dorința spectatorilor de a repeta un număr dintr-un program, o arie etc.). /<lat. bis

BIS¹ adj. invar. (precedat de un număr) Care se repetă a doua oară; repetat a doua oară. /<lat. bis

bis adv. a doua oară: numărul 3 bis, al doilea număr 3.

*bis num. adv. (lat. bis V. bi-). A doŭa oară, de două orĭ: număru 10 bis (mai bune număru 10 A, B, C ș.a.). Cînd se strigă artiștilor „bis”, înseamnă că-s rugațĭ să repete pasagiu. Prefix care arată duplicarea: (uneori redus la bi-): biconvex, biconcav, bioxid, bisaunal. V. di-.

+bis² interj.

!bis¹ adj. invar. (numărul 10 ~)

bis¹ adj. invar., adv.

bis adj. invar., adv.

BIS adj. invar. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

BIS adj. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

bis adv. – 1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis. – Der. bisa, vb. (a repeta).

bis (cuv. lat. „de două ori”) 1. Termen prin care i se indică interpretului să execute de două ori consecutiv pasajul cuprins între două bare (I, 3) de măsuri (înlocuind, pentru pasaje foarte mici, da capo sau dal segno*). 2. Exclamație prin care auditoriul din sală (operă, concert) își exprimă dorința de a asculta încă o dată o anumită lucrare sau o parte de lucrare (ex. o arie*).

BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafrază după Horațiu, „Ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a plăcut doar o dată, însă altul va plăcea chiar repetat de zece ori”).

Bis repetita placent (lat. „Lucrurile repetate plac”) – Originea acestui aforism se află în Arta poetică a lui Horațiu care spune în versul 365: „Haec placuit semel, haec deciens repetita placebit”, adică: sînt lucruri care plac numai o dată, dar altele, chiar dacă ar fi repetate de zece ori, tot plac. În acest sens trebuie folosit adagiul de mai sus. Și într-adevăr, cu aceeași semnificație s-a referit la el Tudor Arghezi, cînd în „tableta” închinată Bucureștiului, aprecia că acest oraș e un subiect care, chiar dacă e tratat de zece ori, tot plăcut rămîne. LIT.