18 definiții pentru bizar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.

bizár, ~ă a, av [At: ALECSANDRI, P. III, 56 / Pl: ~i, ~e / E: fr bizarre] (Liv) 1-2 Ciudat.

bizar, -ă adj. Ciudat, straniu, extravagant; supărător. Cine-a putut avea această idee bizară? (SADOV.). ◊ (adv.) în ultimul timp se comportă cam bizar. • pl. -i, -e. /<fr. bizarre, it. bizzarro.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. Ciudat, straniu, extravagant. Cine-a putut avea această idee bizară? SADOVEANU, Z; C. 29. [Stil] exagerat, necorect, plin de comparații bizare. GHEREA, ST. CR. II 119. O lume întreaga de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care măi bizară și mai cu neputință. EMINESCU, N. 42. ◊ (Adverbial) Nu lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasării ce se deșteptase pe ramura candelabrului.. ANGHEL, PR. 47.

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre.

BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos].

BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)

BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre

bizar a. 1. ciudat și neobișnuit; 2. fantastic și caprițios.

*bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bizar1 adj. m., pl. bizari; f. bizară, pl. bizare

bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizáră, pl. bizáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIZAR adj. ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: bizar
bizar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizar
  • bizarul
  • bizaru‑
  • biza
  • bizara
plural
  • bizari
  • bizarii
  • bizare
  • bizarele
genitiv-dativ singular
  • bizar
  • bizarului
  • bizare
  • bizarei
plural
  • bizari
  • bizarilor
  • bizare
  • bizarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bizar, bizaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Ciudat, extravagant, neobișnuit, straniu, supărător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cine-a putut avea această idee bizară? SADOVEANU, Z; C. 29. DLRLC
    • format_quote [Stil] exagerat, necorect, plin de comparații bizare. GHEREA, ST. CR. II 119. DLRLC
    • format_quote O lume întreagî de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. EMINESCU, N. 42. DLRLC
    • format_quote Nu lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasării ce se deșteptase pe ramura candelabrului. ANGHEL, PR. 47. DLRLC
  • comentariu DOOM2 indică și formă de s. n., fără vreo explicație. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.