15 definiții pentru blamabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAMABIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

blamabil, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 55 / Pl: ~i, ~e / E: fr blâmable] (Liv) Reprobabil.

blamabil, -ă adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. • pl. -i, -e. /<fr. blâmable.

BLAMABIL adj. Vrednic de blam, care merită să fie blamat [fr.].

BLAMABIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

BLAMABIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].

BLAMABIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)

*blamábil, -ă adj. (fr. blâmable). Reprobabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blamabil adj. m., pl. blamabili; f. blamabilă, pl. blamabile

blamabil adj. m., pl. blamabili; f. blamabilă, pl. blamabile

blamabil adj. m., pl. blamabili; f. sg. blamabilă, pl. blamabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAMABIL adj. condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)

Intrare: blamabil
blamabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blamabil
  • blamabilul
  • blamabilu‑
  • blamabilă
  • blamabila
plural
  • blamabili
  • blamabilii
  • blamabile
  • blamabilele
genitiv-dativ singular
  • blamabil
  • blamabilului
  • blamabile
  • blamabilei
plural
  • blamabili
  • blamabililor
  • blamabile
  • blamabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blamabil, blamabilăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.