blenotoree s.f. (med.) Scurgere a urechii, în caz de catar auricular. • pl. -ee. /blen- + otoree.

blen- Elem. de compunere „mucoasă”, „mucus, mucozitate”. • și bleno-. /<fr. blenn(o)~; cf. gr. βλέννα „mucus”.

BLEN-, v. BLENO-. □ ~enterie (v. -enterie), s. f., stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă sau moale; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., 1. Inflamație catarală a conjunctivei. 2. Secreție conjunctivală exagerată; ~otoree (v. oto-, v. -ree), s. f., scurgere a urechii în catarul auricular; ~urie (v. -urie), s. f., prezența de mucozități în urină.