5 definiții pentru blidișel
Explicative DEX
blidișel sn [At: MARIAN, NA. 153 / V: -dăș-, -duș- / Pl: ~e / E: blid + -(i)șel] 1-2 (Îvp; șhp) Blid (1) mic Si: (îvp) blidărel (1-2), blidăruș (1-2), blidușel[1] (1-2), bliduț (1-2).
- Indicat ca variantă. — gall
BLIDIȘEL, blidișele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui blid. Da de prînz ce mi-ai adus? – Cocoșel în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blidășel sn vz blidișel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blidușel sn vz blidișel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLIDĂȘEL, BLIDIȘEL (pl. -ele), BLIDUȚ (pl. -țe) sm. dim. BLID: dintr’un blidișel mîncau, dintr’o ulcică beau apă (RET.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: blidișel
blidișel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
blidășel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
blidușel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
blidișel, blidișelesubstantiv neutru
-
- Da de prînz ce mi-ai adus? – Cocoșel în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. DLRLC
- Dintr’un blidișel mîncau, dintr’o ulcică beau apă. (RET.) CADE
-
etimologie:
- blid + -(i)șel MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.